Torţionarii dovediţi ai regimului comunist rămân fără privilegii!
Marţi, proiectul de lege iniţiat de deputatul PNL de Alba, Florin Roman, prin care foştii torţionari ai regimului comunist rămân fără pensii militare, a fost adoptat de Camera Deputaţilor. "Aceasta, în calitate de for decizional, a adoptat proiectul de lege pe care l-am iniţiat ca deputat liberal şi care lasă fără privilegii torţionarii regimului comunist. Legea mi-a fost propusă de Marian Ceauşescu şi, ca om care ascultă vocea străzii, am iniţiat-o şi am susţinut-o până la adoptare. Practic, torţionarii regimului comunist, cu hotărâre definitivă a instanţei, nu vor mai primi pensii militare. Sunt deja celebre câteva cazuri de foşti comandanţi de penitenciare care în perioada comunistă au comis crime împotriva umanităţii, din motive politice, după care s-au bucurat de privilegiul unei pensii substanţiale. Cel mai cunoscut caz este cel al fostului comandant al închisorii de la Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu. Torţionarul Vişinescu a ordonat persecutarea a peste 138 de deţinuţi, înfometaţi, lăsaţi fără asistenţă medicală sau puşi la muncă până la epuizare fizică. Tortura şi bătaia au fost folosite ca instrumente de reeducare. Consider că aplicarea acestei legi nu-i va lasă pe mulţi torţionari să doarmă bine. Este doar începutul luptei împotriva torţionarilor care au schingiuit în închisorile comuniste lideri ai PNL şi PNT, lideri ai studenţilor şi pe toţi cei care s-au opus cu curaj ororilor comunismului", a declarat deputatul Florin Roman.
Judeţul Argeş, renumit pentru Fenomenul Piteşti - considerat "esenţa bestialităţii comuniste", este locul de unde s-au "ridicat" trei dintre cei mai cruzi torţionari din perioada comunistă: Colonelul Gheorghe Enoiu din Băiculeşti - descris drept "Măcelarul de la Interne", temutul general de Securitate Nicolae Pleşiţă din Curtea de Argeş, colonelul Nicolae Moromete din Valea Iaşului, cunoscut printre deţinuţi sub numele de "Maromet-bestia cu chip de om". Chiar dacă faptelelor abominabile au fost făcute publice imediat după Revoluţie, cei trei criminali argeşeni s-au bucurat după 1989 de toate beneficiile. Astfel, Nicolae Moromete a fost trecut în rezervă în 1959 cu toate drepturile sociale şi o pensie conform gradului de locotenent - colonel al M.A.I.. Torţionarul Nicolae Pleşită s-a bucurat şi el de o pensie de 5.500 lei pe lună, bani pe care i-a încasat vreme de 19 ani, adică din 1990, când a fost pensionat, şi până în 2009, când a decedat, la vârsta de 80 de ani. Timp de peste două decenii (mai exact până în decembrie 2010, când a decedat la vârsta de 83 de ani), Gheorghe Enoiu a primit de la statul român câte 2.400 lei lunar ca "recompensă" pentru munca depusă în mutilarea a sute de deţinuţi politici, printre care s-a numărat şi scriitorul Paul Goma. Nu trebuie uitat, însă, nici Pafnutie Pătrăşcanu (deşi "importat" de la Constanţa), unul dintre cei mai cruzi torţionari din Fenomenul Piteşti, bruta lipsită de orice urmă de umanitate, devenită din victimă unul dintre cei mai teribili torţionari din cadrul Experimentului Piteşti. Pafnutie Pătrăşcanu a murit, după o bătaie de o sălbăticie înfiorătoare, cu faţa în propriile fecale, ajungând din nou în rol de victimă din cauza unui adevăr ascuns de ochii "şefilor" - logodnica lui făcuse parte, de asemenea, din Mişcarea Legionară. Pe el, istoria nu l-a iertat...
Majoritatea victimelor de la Piteşti erau studenţi, tineri între 18 şi 27 de ani, ridicaţi sub acuzaţia de subminare sau complot contra regimului comunist. Unii erau membri sau simpatizanţi ai partidelor democratice desfiinţate de PCR, alţii făcuseră parte din Frăţiile de Cruce sau organizaţia de tineret a Mişcării Legionare, dedicată tineretului, echivalentul UTC-ului din comunism. Nici unul dintre deţinuţii de la Piteşti nu participase la crimele contra umanităţii de care s-au făcut vinovaţi şefii Legiunii, unii ucişi în vremea lui Carol al II-lea, alţii în timpul lui Ion Antonescu, alţii în urma proceselor post-belice, iar alţii, precum Horia Sima, refugiaţi în Occident. Tortura era practicată în toate penitenciarele politice din România comunistă. Dar la Piteşti se crede că aceste practici au atins o sofisticare diabolică, pentru că victimele erau transformate în călăi. Unii deţinuţi au încercat să se sinucidă. Au reuşit numai doi pentru că supravegherea era foarte strictă. Bătăile au încetat la Piteşti în primăvara lui 1951, dar nu înainte ca strategiile de produs chinuri practicate aici să fie exportate parţial la Gherla... Conform ultimelor actualizări ale listelor, în România mai sunt în viaţă aproximativ 30 de foşti torţionari.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
