3 Noiembrie - Ziua Trupelor de Vânători de Munte
Ca gen de armă distinct, trupele de vânători de munte ale armatei noastre s-au înfiinţat în timpul războiului de reîntregire naţională. Data lor de naştere, care ulterior va deveni şi ziua lor de sărbătoare, este la 3 noiembrie. Ca şi celelalte genuri de armă ale oştirii române (infanteria, artileria, aviaţia, marina, tancurile, geniu etc.), trupele noastre de vânători de munte au o istorie pe cât de bogată şi de frumoasă, pe atât de glorioasă, dar, din păcate, şi contradictorie şi chiar dramatică. Aspectele frumoase şi glorioase se referă în principal la participarea lor cu vitejie, cu bărbăţie şi eroism la lupte şi bătălii întotdeauna drepte! Cele contradictorii şi cele dramatice aveau să fie specifice perioadei de după cel de-al doilea război mondial, când, din năsăbuinţa unor guvernanţi şi sub presiunea venită din partea Uniunii Sovietice, trupele române de vânători de munte, care se acoperiseră de glorie atât pe frontul de Est, cât şi cel de Vest ale campaniei din anii 1941-1945, au fost când subţiate ca gen de armă, când reduse ca efective, când desfiinţate. Dar, în ciuda unor astfel de relaţii la care ne propunem să ne referim, ele aveau să fie pe toată durata existenţei lor, cum frumos se exprimă cu puţin timp în urmă un strălucit comandant al unei mari unităţi de vânători de munte, într-un articol omagial: "(...) elita armatei române, fiind trupele cele mai disciplinate şi eficiente în acţiunile în care au fost întrebuinţate".
Trupele române de vânători de munte aveau să se afirme în chip exemplar, ca structură militară bravă şi vitează, pe câmpurile de luptă. Botezul lor de foc avea să fie făcut în vara anului 1917, pe frontul de la Mărăseşti. În legătură cu acest fapt, în oraşul Târgu Neamţ se află un monument dedicat primilor eroi ai trupelor de vânători de munte. O înscripţie dăltuită în piatra acestui însemn memorial ne spune într-un autentic hrisov, că "De pe aceste plaiuri şi-a luat zborul, în zorii zilelor de 27.07.1917, primul batalion de vânători de munte, sub comanda maiorului Virgil Bădulescu". "Şi-a luat zborul!" - Ce frumoasă exprimare! Ce poetică inscripţie! Ce interesant şi unic document istoric înscris în piatră! Data de 27.07.1917 poate fi considerată, aşadar, momentul istoric al trupelor române de vânători de munte ce vor fi numiţi de atunci încoace şi "şoimii crestelor noastre carpatine"! După ce şi-au luat acel zbor temerar, militarii primului batalion de vânători de munte din armata română aveau să se avânte cu elan şi vitejie în lupte, în bătălia istorică de la Mărăşeşti, ei înscriind în cartea de istorie a armatei noastre fapte de înaltă bravură în special în zonele denumite Cireşoaia, Coşna, Dealul Goe, Dealul Vrânceanu, Măgura şi altele. Tot atunci în cartea de aur a eroilor neamului se vor înscrie, la loc de cinste, şi primii vânători de munte, fie că ei au căzut eroic la datorie, fie că au supravieţuit războiului. Iată câteva astfel de nume: Toader Albu, Marin Bălaşa, Vasile Bumbea, Ion Cosma, Constantin Lăzărescu, Vasile Turcu şi alţii. După încheierea războiului de reîntregire naţională şi făurirea României Mari, pentru vitejia de care dăduseră dovadă aveau să fie decoraţi cu "Ordinul Militar clasa a treia". În înaltul Decret emis în acest sens, care poartă numărul 323 din 12.01.1919 se consemnează următoarele: "Pentru vitejia şi avântul excepţional cu care ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii batalionului au atacat şi înfrânt pe inamic, în ziua 30.07.1917. Respingându-l, în sectorul Vrânceanu - Măgura, i-a capturat 17 ofiţeri, 40 militari de trupă, 4 mitraliere, 1.500 de arme şi multe materiale de război. În ziua de 06.08.1017, vânătorii de munte, trecând printr-un foc puternic de baraj şi de mitraliere, au atacat şi cucerit poziţia inamică de la cota 764, care fusese pierdută de către un alt corp de trupă. În ziua de 08.08, batalionul sosind pe Coşna tocmai în momentul în care inamicul reuşise a scoate pe apărători de pe poziţie, contraatacă cu furie şi, în 30 de minute, îl respinge de pe întregul front de atac. Acest eroic batalion s-a distins prin aceleaşi multe virtuţi ostăşeşti şi în crâncenele lupte ce s-au dat în zilele 27-29.08.1917 în sectorul Pârâul Fundu - Bogata".
După încheierea războiului de reîntregire naţională, rolul cu totul deosebit pe care avea să-l joace acest nou gen de armă, vânătorii de munte, în desfăşurarea ulterioară a acţiunilor de luptă a fost că au înfiinţat în armata română nu doar noi batalioane, ci şi regimente, brigăzi, divizii chiar şi un corp de vânători de munte. Justeţea acelor decizii se va vedea cu prisosinţă în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, atunci când, atât pe frontul de Est cât şi pe cel de Vest, trupele române de vânători de munte "au fost spaima duşmanilor", aşa cum se apreciază într-un studiu de specialitate. Pe frontul de Vest, trupele române de vânători de munte "s-au luptat cu o vitejie legendară, în câmpie, la forţarea cursurilor de apă, dar în special în zonele muntoase, unde ele aveau să fie denumite - vulturii crestelor" - aşa cum se va consemna în cartea de memorialistică a unui brav general român al unei mari unităţi de vânători de munte, participant la cel de-Al Doilea Război Mondial pe ambele fronturi (gl. Leonard Mociulschi). În timpul desfăşurării luptelor din anii celui de-Al Doilea Război Mondial avea să cadă eroic la datorie un mare număr de vânători de munte. Printre aceştia se număra şi generalul Grigore Bălan, care şi-a dat jertfa supremă în toamna anului 1944, pe frontul din Transilvania. El avea să fie primul general român al cărui nume a rămas înscris pentru vecie în cartea eroilor români din timpul celei de-a doua conflagraţii a secolului al XX-lea. În zile noastre, drept recunoştinţă pentru faptele sale de arme şi pentru eroismul de care a dat dovadă, o brigadă de vânători de munte poartă numele generalului Grigore Bălan.
După evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, dar cu precădere după intrarea României în N.A.T.O. vânătorii de munte din garnizoana noastră au îndeplinit misiuni de pace în Somalia, Angola, Bosnia, Herzegovina, Irak şi Afganistan. Între unităţile şi marile unităţi de vânători de munte care s-au comportat cu bravură şi cu vitejie pe aceste câmpuri de bătălie, se numără şi batalioanele care îşi au garnizoanele în Curtea de Argeş şi în Câmpulung Muscel. Militarii acestor unităţi sunt mândri de comportarea lor pe aceste fronturi. Faptul este atestat, printre altele, că la denumirile oficiale ale acestor structuri ostăşeşti, li s-au adăugat şi câte un renume. Celor din Curtea de Argeş - Posada, iar celor din Câmpulung Muscel - Dragoslavele.
Cu ocazia Zilei Vânătorilor de Munte - 3 noiembrie - dar şi cu prilejul împlinirii a 104 de ani de la înfiinţarea acestui strălucit corp de trupe, urăm tuturor celor care au slujit şi slujesc ţara sub drapelul tricolor "La Mulţi Ani!", să fie mereu mândri de însemnul lor de armă care are culoarea asemănătoare cu a bradului, dar şi de tradiţiile glorioase ale înaintaşilor!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
