S-a mai stins un dascăl: Georgian Mazilescu, ucis în floarea vârstei de virusul perfid!
Sâmbăta trecută, întrucât prezenta simptome specifice îmbolnăvirii cu SARS-CoV-2, acesta a fost internat la Curtea de Argeş, unde i s-a făcut imediat testul specific. Chiar dacă starea generală de sănătate era delicată, prof. Mazilescu se arăta încrezător că avea să treacă biruitor peste acest episod din viaţa sa. Duminică s-a şi primit rezultatul testului, s-a văzut că era pozitiv şi, în aceeaşi zi, pe fondul degradării condiţiei sale, s-a decis transferarea la Bucureşti. Prof. Mazilescu era deja dependent de oxigen, însă încă putea comunica prin mesaje cu cei de acasă. De luni, medicii le-au spus rudelor să-i ia telefonul, fiindcă pacientul nu-l mai putea folosi. Astăzi, în ajun de Sf. Andrei, la vârsta de 43 de ani, prof. Georgian Mazilescu s-a stins pe acel pat de spital, singur, departe de familie şi de toţi cei dragi, lăsând în urmă o soţie doborâtă de durere şi o fiică aflată abia în clasa a VI-a. La prea puţină vreme de la dispariţia unui alt dascăl, prof. Ion Toma, învăţământul de la Curtea de Argeş a mai pierdut un om excepţional, iubit de elevi şi, deopotrivă, preţuit de colegi pentru felul său blajin de a fi, pentru calmul, răbdarea şi spiritul altruist - atribute dominante ale personalităţii sale, completate de o pregătire profesională exemplară...
La scurt timp după aflarea teribilei veşti, Consiliul Elevilor de la C.N.V.V. a transmis: "Din nefericire, în decursul zilei de 29 noiembrie 2020, domnul profesor Georgian Mazilescu s-a stins, lăsând în urma sa toate amintirile memorabile şi toate lecţiile de viaţă care au schimbat pentru totdeauna vieţile celor din jurul său şi care vor rămâne mereu sub forma unei amprente a domnului profesor în sufletele noastre. Unii dintre noi am văzut în dumnealui imaginea unui profesor blajin, atent, energic, apropiat de elevii săi şi mereu dornic să le ofere acestora cele mai bune sfaturi în informatică şi nu numai. Alţii au văzut imaginea unui coleg de catedră exemplar, mereu optimist şi capabil să ridice moralul celor din jurul său, oricând pregătit să găsească soluţii pentru orice problemă. Dar în ochii tuturor, domnul profesor a reprezentat reflexia unui model demn de urmat. Cu siguranţă, fiecare persoană pe care a întâlnit-o în drumul său în viaţă a fost influenţată în mod pozitiv de caracterul, atitudinea şi principiile dumnealui, iar prin acestea amintirea sa va dăinui veşnic în sufletele noastre. În aceste momente foarte grele provocate de pierderea domnului Mazilescu, cuvintele sunt de prisos, însă Consiliul Şcolar al Elevilor doreşte să îşi exprime sincerele condoleanţe faţă de familia şi apropiaţii afectaţi profund de această veste tragică!".
La rândul său, directorul unităţii, prof. Ştefana Florea, cu lacrimi în ochi, ne-a mărturisit: "Nu cunosc să fi avut vreo boală. Niciodată nu s-a plâns că ar suferi de ceva... Nu-mi vine să cred! Sâmbăta trecută era la spital aici, la Curtea de Argeş, vorbeam cu el prin mesaje şi-mi spunea că nu putea respira decât cu acea mască specială pe faţă. Duminică a fost transferat la Bucureşti şi de luni a rămas fără telefon, aşa că am ţinut legătura cu soţia sa, Tatiana. Ştiam că este grav, dar nu mi-am închipuit o clipă că avea să se termine aşa... Era voinic, muncitor, un băiat excepţional. Am luat legătura cu soţia, dar sunt blocată şi eu. Nu ştii ce să-i spui unui om care trece prin aşa ceva, pur şi simplu nu ai ce să mai spui! S-a dus la spital încrezător că se va întoarce cu bine. Ce formă urâtă a bolii a făcut de n-a mai avut nicio şansă ca să scape!... Suntem şocaţi şi îndureraţi de această pierdere. Vă daţi seama ce veste îngrozitoare şi pentru elevii noştri...". Dintre colegii de cancelarie, prof. dr. Ileana Popescu a făcut o postare publică pe reţeaua de socializare: "Cam aşa vei rămâne în amintirea noastră: cu surâsul tău timid, dar plin de empatie, semeţ, în stare să umpli cu prezenţa ta încăperile, tonic, optimist, viguros, gata să le faci pe toate... Ni te-a luat un virus perfid şi n-am apucat să îţi spunem multe. În primul rând, că te-am preţuit enorm pentru cum ştiai să fii MINUNAT profesor, coleg, prieten, lider, colaborator. Apoi... că ne-au fost de mare folos cuvintele, sfaturile, gesturile tale, pe care le făceai dintr-o bunătate care părea atât de firească... şi.... Că îţi suntem recunoscători pentru TOT, iar în <<totul>> ăsta chiar nu mi-ar ajunge zeci de postări să cuprind ceea ce ne-ai lăsat... Sper să existe un Rai al profesorilor, unde sufletul tău merită să fie acum. Aici, pe Pământul acesta zbuciumat şi trist, e tare GOL fără tine...".
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
