Cuvânt de mulţumire
De murit, murim singuri, de trăit, trăim împreună.
Dorim să vă mulţumim din inimă dumneavoastră, fiecăruia în parte, tuturor celor care aţi fost alături de noi, cu gândul, prin prezenţa plină de compasiune, cu flori, cuvinte şi aduceri aminte atât de frumoase, după plecarea tatălui nostru la cele veşnice. Nouă, copiilor lui, ni s-a făcut parte de două mari mângâieri. Prima mare mângâiere a fost să ştim că tata şi-a regăsit şi reafirmat credinţa în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Dreapta credinţă a fost însămânţată şi a fost învăţată cu mintea în copilărie (când, după cum ne povestea, era pedepsit cu mare asprime dacă se abătea o iotă de la recitarea Psalmilor), dar a coborât spre sfârşit în inimă, ea fiind singura nădejde şi adevărata realitate atunci când omul este despuiat, rând pe rând, de orice rost, bucurii sau putinţe pământeşti. Pleci singur, dar eşti întâmpinat, dincolo, de partea cealaltă a mormântului, de un nor mare de martori.
A doua mare mângâiere a fost prezenţa dumneavoastră, în trup sau în gând, la însoţirea lui pe ultimul drum. Cât de greu ne-ar fi fost dacă nu aţi fi fost acolo!
Cu multă preţuire şi recunoştinţă,
Dan şi Graţiela Voiculescu
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
