91 de ani de la Paştele în care un sat întreg din Argeş a pus doliu la poartă...
INCENDIUL DIN BISERICA DE LA COSTEŞTI, ÎN CARE AU ARS 116 COPII!
Focul ce a mistuit, pe 18 aprilie 1930, biserica de lemn din Costeşti, chiar în Vinerea Mare a Paştelui, apare în clasamentul celor mai mari dezastre din lume, după numărul de morţi. Respectivul clasament este alcătuit de Wikipedia - Enciclopedia liberă, şi cuprinde cele mai distrugătoare evenimente ce s-au petrecut în lume, începând cu secolul al XVII-lea. Structurat pe capitole, clasamentul ordonează, în funcţie de numărul morţilor, toate tragediile cauzate de incendii, cutremure, prăbuşiri de clădiri, tragedii maritime, aviatice, accidente nucleare, evenimente sportive, explozii sau dezastre industriale, accidente feroviare şi rutiere. Tragedia de la Costeşti, care s-a soldat cu 116 morţi, ocupă locul 45 la capitolul Incendii. Din România, mai este trecut în listă şi dezastrul petrecut în staţia CFR Ciurea, între Iaşi şi Bârlad, pe 13 ianuarie 1917. Atunci, circa 1.000 de persoane au murit după ce trenul a deraiat şi vagoanele au luat foc. Trenul era compus din două locomotive şi 26 de vagoane, majoritatea pline cu soldaţi ruşi răniţi, ce se refugiau de pe front din calea trupelor germane conduse de generalul Von Mackensen.
Toţi copiii satului erau înăuntru
Despre tragedia de la Costeşti, din satul Zorile, s-au scris de-a lungul timpului o mulţime de articole, începând cu presa vremii, în special ziarul "Universul", dar şi în alte gazete. La 18 aprilie 1930, bisericuţa din lemn din Costeşti a ars din temelii în timpul Deniei Prohodului Domnului. Aproape toţi copiii satului, 116 la număr, se aflau înăuntru şi au ars de vii. Erau înghesuiţi în biserica de lemn, de doar 24 de metri pătraţi, veche de peste 200 de ani. Ca toate bisericile vremii de prin partea Munteniei, "uşa" era reprezentată de o deschizătură lată de 60 de centimetri şi înaltă doar cât să treacă un singur om, cu capul plecat. Ferestrele erau înguste şi ferecate cu gratii de metal. Înainte de slujbă, între săteni şi preot s-a iscat o mică gâlceavă. Primii încercau să-l convingă pe preot să ţină slujba afară, fiindcă nu aveau cu toţii loc în biserică. Erau aproape 200 de oameni, iar lăcaşul, extrem de mic. Înţelegerea finală a fost ca în biserică să stea numai copiii, 116 elevi de şcoală primară şi de liceu, iar adulţii să rămână afară. Dezastrul a pornit de la o lumânare aprinsă de dascăl. Flacăra a crescut până ce a ajuns să aprindă o coroană din celuloid ce stătea deasupra sfeşnicului. Cu propriile palme, dascălul s-a chinuit să stingă focul aprins, dar, fără să vrea, când strivea flăcările, a stârnit zeci de scântei. Una dintre ele s-a înălţat şi a pătruns, printre crăpături, în podul bisericii, locul unde erau strânse, de ani şi ani, coroanele vechi. Când au observat focul, încercând să intre să-şi salveze copiii, părinţii s-au îmbulzit la uşă. În acelaşi timp, copiii se chinuiau să iasă şi nu reuşeau, tocmai din cauza lor, fiindcă le blocau ieşirea. Au murit toţi, 116 copii, tot tineretul satului. Tot atunci şi-a găsit sfârşitul şi preotul paroh Dumitru Vişinescu, care a fost mistuit de flăcări împreună cu fiul său, în vârstă de 11 ani. Deşi biserica a ars complet, Sfânta Evanghelie, scrisă pe hârtie, a rămas intactă, lucru considerat apoi o minune şi un semn.
Paştele în care aproape tot satul a pus doliu la poartă
Iată ce se arăta în darea de seamă a pompierilor ajunşi la faţa locului când n-au mai avut pe cine să salveze: "Am constatat, din prezenţa în care se găseau cadavrele, că între ei s-au dat lupte desperate şi că, dacă nu ar fi fost panica ceia care să-i stăpânească în acel moment, poate că s-ar mai fi salvat măcar câţiva dintre ei". În Duminica Paştelui de la 1930, aproape fiecare familie din sat avea doliu la poartă. Câţiva ani după cumplita tragedie, în sătucul de la Costeşti n-a mai avut loc nici măcar o horă, iar nunţile, botezurile, cumetriile ce-au mai urmat s-au făcut în satele vecine...
Regina Maria şi principele Mihai au luat parte la funeralii
Tragedia din Costeşti a făcut înconjurul lumii. Au venit ajutoare din toată ţara, din toată Europa, din Statele Unite ale Americii... Chiar şi Regina Maria şi Principele Mihai au venit la înmormântarea celor dispăruţi la Costeşti, iar doamna de onoare a Majestăţii Sale, Simone de Lahovary, s-a ocupat personal de starea unuia dintre copii, care a supravieţuit incendiului. Din dispoziţia Reginei, acesta a fost tratat la Paris, însă a mai trăit doar două luni, arsurile fiind extrem de grave... "Nu este o pedeapsă a lui Dumnezeu. E foarte uşor ca noi, cei care n-am ars în biserică, să ne dăm cu părerea", a explicat ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului. Mulţi au pus tragedia pe seama unui bestem căzut asupra micii aşezări după dispariţia unor podoabe ale moaştelor Sfintei Filofteea, adusă în raclă, pentru închinăciune, la Costeşti, cu puţin timp înainte de tragedie. "Atunci când a venit Sfânta Filofteea acolo, careva ar fi subtilizat o salbă pe care o avea Sfânta. S-a dovedit că nu e adevărat. Din documentele care s-au întocmit din vremea aceea, s-a lămurit problema. Nu este o pedeapsă a lui Dumnezeu din cauză că s-a încercat să fie jefuită sfânta. Nu stă în picioare această explicaţie. Ce a fost, Domnul Dumnezeu ştie! Gândesc că majoritatea au fost tineri acolo, iar tinerii, în general, n-au făcut ei păcate de moarte sau păcate care să fie atât de condamnate, n-au avut timp. Eu mă găndesc că n-ar trebui să judecăm noi asta, Dumnezeu judecă", a mai spus ÎPS Calinic.
Victimele, propuse pentru canonizare
Arhiepiscopia Argeşului a început, acum câţiva ani, demersurile pentru canonizarea celor care au pierit în teribilul incendiu de la Costeşti. "Presa din toată lumea a vorbit la vremea aceea despre rezultatul cercetărilor. Procesele verbale ale Poliţiei, Jandameriei, pompierilor de atunci au arătat că a fost o situaţie fără precedent. De câţiva ani noi am pus să se cerceteze arhivele. Facem cercetări pentru că sunt lucruri de surpriză. Acum suntem aproape, cu materialul pregătit. Vom face nişte comunicări istorice religioase despre ce s-a întâmplat atunci. Analizăm, întrebăm pe Preafericitul Patriarh, pentru aprobarea unei canonizări a victimelor, majoritatea copii nevinovaţi, cum ar trebui canonizaţi şi trecuţi în calendar toţi ostaşii români căzuţi pe toate câmpurile de luptă în toate războaiele de apărare a sfintei ţări Româneşti, a bisericii lui Hristos, care, pentru mine, sunt sfinţi, sunt mucenici, sunt martiri", a conchis ÎPS Calinic.
