O tragedie care nu trebuie uitată: avalanşa care a ucis 23 de elevi şi profesori la Bâlea Lac!
S-au împlinit 44 de ani de la cea mai mare tragedie montană din România, când 23 de persoane, elevi şi profesori din Sibiu, au murit în urma producerii unei avalanşe aproape de Lacul Bâlea. Era dimineaţa zilei de 17 aprilie 1977, ultima zi din tabăra de schi de la Bâlea Lac petrecută în vacanţa de primăvară, de elevi de la Şcoala Germană din Sibiu, astăzi - Colegiul Naţional Brukenhtal. La Sibiu, influenţa germană a fost menţinută în perioada comunistă în ciuda dorinţei de a promova omul de tip nou. Pasiunea nemţilor pentru schi, recunoscută pe plan mondial, a fost adoptată şi la Şcoală Germană nr. 1 din Sibiu. Excursiile montane, drumeţiile şi sporturile de iarnă făceau din unitatea şcolară un spaţiu de invidiat, cu atât mai mult cu cât accesul românilor în grupele de elevi care participau la acţiuni era permis numai de calitatea de elev al şcolii. În rest, doar etnici germani. Ninsese mult în ultimele zile şi, împreună cu profesorii lor, au ieşit să mai facă vreo câteva ture cu schiurile înainte de plecare; o greşeală care avea să îi coste viaţa. Stratul gros de zăpadă proaspătă a pornit la vale sub greutatea lor şi toţi au fost înghiţiţi de avalanşă: 16 copii şi şapte adulţi. Era în jurul orei 10.00 când s-a produs avalanşa prin alunecare. Este una dintre cele mai perfide avalanşe. Nu face zgomot. Stratul de zăpadă alunecă în falii mari. După două zile de ninsoare, zăpadă pusă în mişcare de avalanşă a trecut peste Lacul Bâlea şi aproape că a acoperit "Vila Paltinul", rezervată cuplului Ceauşescu. În zona în care a lovit casa prezidenţială, geamurile au fost sparte. Ajunsă la Sibiu, cu dispoziţie de la Partid, singura turbofreză existentă în Sibiu a fost pusă în mişcare. Şoferul acesteia a fost luat de la o nuntă. Deşi era puţin băut, a fost lăsat să conducă, să deschidă drum spre Bâlea. Însă a apărut o altă problemă. Viscolul puternic făcea aproape imposibilă funcţionarea telecabinei între Bâlea Cascadă şi Bâlea Lac. Cu asumarea riscului, telecabina a fost pusă în mişcare, deşi balansul acesteia era riscant. Deja se făcuse ora 14.30-15.00, se lăsa seara, iar ceaţa nu te lăsa să faci un pas. "Nu ştiam ce să facem. Nu aveam nici o posibilitate să intervenim. Am fost nevoiţi să aşteptăm până a două zi. Era deja luni" , a spus unul dintre cei care au participat la acţiunile de salvare de atunci. Dată fiind amploarea evenimentului, în sprijinul Salvamontului Sibiu au venit salvamontişti din oraşul Victoria şi din Braşov şi zeci de elevi de la Şcoala Militară din Sibiu. Luni dimineaţa, vremea a permis, în sfârşit, să fie demarate acţiunile de căutare.
Cu informaţiile primite de la singurul elev rămas în viaţă, în mai puţin de trei ore s-a reuşit recuperarea celor 23 de oameni înghiţiţi de avalanşă. Autorităţile comuniste de atunci au încercat să ţină cât mai mult sub tăcere această tragedie din munţi. În anii 70, oficiosul din Sibiu al Partidului Comunist, Tribuna, era editat şase zile pe săptămână, mai puţin lunea. În prima ediţie apărută după eveniment, marţea, doar anunţurile date de familiile copiilor, la rubrica decese, vorbeau despre tragedie. La cinci zile de la eveniment, organele de partid au permis publicarea în Tribuna, la rubrica "Informaţii", a unei ştiri legate de o avalanşă la Bâlea Lac. Fără victime! În memoria celor 23 de victime ale avalanşei, pe o stâncă, mai sus de Cabana Bâlea Lac, a fost amplasată o placă cu numele şi vârsta celor dispăruţi...
Fotografii şi text: Nicolae Opriş
