Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
smbt 16 octombrie 2021 20:17

Memorialul Închisoarea Piteşti

Penitenciarul de la Piteşti este cunoscut pentru faptul că, între anii 1949-1951, s-a desfăşurat Fenomenul Piteşti sau Experimentul Piteşti, considerat a fi cel mai mare şi cel mai intensiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul comunist. Memorialul Închisoarea Piteşti este un muzeu aflat în interiorul fostului penitenciar Piteşti, activ între 1941-1977.

Experimentul Pitești a fost stopat în septembrie 1951, imediat după înlăturarea de la fruntea Partidului Comunist Român a extremiștilor. Clădirea a funcționat ca penitenciar mixt – deţinuţi politic şi de drept comun (femei şi bărbaţi) până în 1977, când a fost dezafectat. Muzeul memorial a fost deschis publicului larg în 2014, după câţiva ani de cercetare şi planificare, în care o echipă restrânsă a încercat să pună în valoare istoria fostului penitenciar Piteşti. Situl găzduiește expoziții, evenimente culturale și programe educaționale pe teme legate de detenția politică anticomunistă. Astfel, centrată pe tema Fenomenului Piteşti, expoziţia prezintă vizitatorului contextul în care s-a format generaţia ce s-a opus comunismului.

Expozițiile - atât cele temporare, cât și cea permanentă - au un fir narativ cu precădere biografic și se bazează pe documente, studii și mărturii, intervențiile în spațiul fostei închisori fiind minimale. În interior, este amenajat și un paraclis în care se desfășoară slujbe religioase săptămânal, la care pot participa cei care doresc. Clădirea a fost declarată monument istoric de categoria A și se află în proprietatea Fundaţiei Memorialul Închisoarea Piteşti.

Judeţul Argeş, renumit pentru Fenomenul Piteşti - considerat "esenţa bestialităţii comuniste", este locul de unde s-au "ridicat" trei dintre cei mai cruzi torţionari din perioada comunistă: Colonelul Gheorghe Enoiu din Băiculeşti - descris drept "Măcelarul de la Interne", temutul general de Securitate Nicolae Pleşiţă din Curtea de Argeş, colonelul Nicolae Moromete din Valea Iaşului, cunoscut printre deţinuţi sub numele de "Maromet-bestia cu chip de om". Chiar dacă faptele abominabile au fost făcute publice imediat după Revoluţie, cei trei criminali argeşeni s-au bucurat după 1989 de toate beneficiile. Astfel, Nicolae Moromete a fost trecut în rezervă în 1959 cu toate drepturile sociale şi o pensie conform gradului de locotenent - colonel al M.A.I.. Torţionarul Nicolae Pleşiță s-a bucurat şi el de o pensie de 5.500 lei pe lună, bani pe care i-a încasat vreme de 19 ani, adică din 1990, când a fost pensionat, şi până în 2009, când a decedat, la vârsta de 80 de ani. Timp de peste două decenii (mai exact până în decembrie 2010, când a decedat la vârsta de 83 de ani), Gheorghe Enoiu a primit de la statul român câte 2.400 lei lunar ca "recompensă" pentru munca depusă în mutilarea a sute de deţinuţi politici, printre care s-a numărat şi scriitorul Paul Goma. Nu trebuie uitat, însă, nici Pafnutie Pătrăşcanu (deşi "importat" de la Constanţa), unul dintre cei mai cruzi torţionari din Fenomenul Piteşti, bruta lipsită de orice urmă de umanitate, devenită din victimă unul dintre cei mai teribili torţionari din cadrul Experimentului Piteşti. Pafnutie Pătrăşcanu a murit, după o bătaie de o sălbăticie înfiorătoare, cu faţa în propriile fecale, ajungând din nou în rol de victimă din cauza unui adevăr ascuns de ochii "şefilor" - logodnica lui făcuse parte, de asemenea, din Mişcarea Legionară. Pe el, istoria nu l-a iertat...

Majoritatea victimelor de la Piteşti erau studenţi, tineri între 18 şi 27 de ani, ridicaţi sub acuzaţia de subminare sau complot contra regimului comunist. Unii erau membri sau simpatizanţi ai partidelor democratice desfiinţate de PCR, alţii făcuseră parte din Frăţiile de Cruce sau organizaţia de tineret a Mişcării Legionare, dedicată tineretului, echivalentul UTC-ului din comunism. Nici unul dintre deţinuţii de la Piteşti nu participase la crimele contra umanităţii de care s-au făcut vinovaţi şefii Legiunii, unii ucişi în vremea lui Carol al II-lea, alţii în timpul lui Ion Antonescu, alţii în urma proceselor post-belice, iar alţii, precum Horia Sima, refugiaţi în Occident. Tortura era practicată în toate penitenciarele politice din România comunistă. Dar la Piteşti se crede că aceste practici au atins o sofisticare diabolică, pentru că victimele erau transformate în călăi.

Unii deţinuţi au încercat să se sinucidă. Au reuşit numai doi pentru că supravegherea era foarte strictă. Bătăile au încetat la Piteşti în primăvara lui 1951, dar nu înainte ca strategiile de produs chinuri practicate aici să fie exportate parţial la Gherla... Conform ultimelor actualizări ale listelor, în România mai sunt în viaţă aproximativ 30 de foşti torţionari.

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.