Tradiții de Bobotează
Boboteaza sau Botezul Domnului este ziua de celebrare care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă începute la Crăciun. Satul românesc considera această zi cea mai potrivită din an pentru alungarea spiritelor rele. În acest sens, erau stropiți cu agheasmă copiii, adulții, dar și animalele din gospodărie. De asemenea, de Bobotează, lupii erau favorabili oamenilor și alergau prin pădure duhurile întunericului, alungate din sate și din spațiile locuite de oameni, pentru a le sfâșia.
De Bobotează cerurile se deschid, iar tot pământul este purificat, prilej pentru mulți de a merge la preot pentru a-i cere să le facă dezlegări de blesteme sau de farmece. Încă din Ajunul Bobotezei, flăcăii, conduși de un bărbat însurat, numit vătaf, păzeau zi și noapte o fântână sau un izvor, pentru a lua apă neîncepută necesară la „Iordanul de Sfântul Ion ”, obicei ce face parte din categoria colindelor. După Sfântul Ion începea perioada șezătorilor care ținea până la Lăsatului Secului de Paști. În această perioadă cunoscută drept „câșlegiile de iarnă” se stabileau viitoarele căsătorii.
Botezul Domnului sau „Epifania” este unul din cele 12 praznice împărătești și reprezintă momentul în care Sfânta Treime s-a revelat oamenilor. Botezul Domnului descris în toate cele patru Evanghelii (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11; Luca 3, 21-22; Ioan, 32-34) a fost pentru mulți ani un factor de animozitate în sânul Bisericii. În primele veacuri creștine, atât Nașterea cât și Botezul se sărbătoreau pe 6 ianuarie, aspect ce crea multă confuzie în rândul credincioșilor prin faptul că erau două sărbători cu înțelesuri teologice profunde, dar total diferite: la Naștere este vorba de întrupare, iar la Botez de manifestare divină.
În acest context, în urma disputelor cristologice stârnite de erezia arianistă, ghidați după o profeție a Vechiului Testament, dar și revelați de Duhul Sfânt, Sfinții Părinți au decis ca data de celebrare a Nașterii Mântuitorului să fie pe 25 decembrie, iar data de 6 ianuarie să rămână una a Epifaniei sau Teofaniei (arătarea lui Dumnezeu).
Bibliografie: Gabriela Rusu-Păsărin, Calendarul popular românesc, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2006.
Text: Dr. Tița-Nicolescu Ion, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești
