INTERVIU CU UN PROFESOR DE MATEMATICĂ - Virginica Ciobanu, de la Liceul Tehnologic „Petre Ionescu Muscel” Domnești
„Rolul profesorului este de a-i ajuta pe elevi să învețe, nu de a-i taxa la prima greșeală!”
În urmă cu ceva vreme, atenția în ceea ce privește educația în școli la nivel local ne-a fost atrasă de un frumos „fenomen” care se petrece la Liceul Tehnologic „Petre Ionescu Muscel” din Domnești. Acolo, sub îndrumarea unui profesor de Matematică îndrăgostit iremediabil de meseria sa, mai mulți elevi s-au împrietenit cu această disciplină și, ajutați cu dedicare să-i pătrundă tainele, au ajuns premianți la diferite concursuri de profil. Rezultatele lor impresionează în zilele noastre, când există această prejudecată că „la țară nu prea se face carte” și când unii părinți „vânează” școli de prestigiu unde să-și formeze copiii pentru viitor, pe motiv că acolo, în localitățile lor, n-are cine-i pregăti. Sigur, există și motivații solide, cum ar fi aceea că multe școli din mediul rural nu oferă condiții optime necesare procesului educațional, astfel că se tot vorbește despre un decalaj.
Este drept că elevii din satele şi din comunele României învaţă în continuare în condiţii grele, fără apă curentă sau canalizare în şcoli, fapt care duce la o discrepanţă între rezultatele la învăţătură ale copiilor din mediul rural în comparaţie cu cele ale elevilor din oraşe. În plus, studiile iau în calcul și alți factori, despre care, însă, nu vom vorbi astăzi.
La Domnești s-au făcut eforturi mari pentru modernizarea școlii și, în prezent, copiii derulează activitățile într-un cadru favorabil. Cât privește profesorii, urmărind rezultatele obținute în ultima perioadă de elevii care învață la această instituție, nu încape îndoială că există multă implicare, dăruire și muncă.
Revenind la Matematică, știm că aceasta este o disciplină care trebuie umanizată pentru a ajunge să placă elevilor. Ea nu trebuie învățată pentru aplicabilitate, ci pentru modul în care modelează gândirea. În școlile din România, Matematica suferă de prea multă abstractizare ca materie și, deseori, copiii sunt înclinați să renunțe la a o mai înțelege, astfel că se orientează spre alte discipline. La Domnești, însă, datorită unui dascăl cu har, lucrurile au căpătat o altă turnură. Vorbim despre Virginica Ciobanu, profesor de Matematică la Liceul Tehnologic „Petre Ionescu Muscel”, unde predă la clasele I - VIII. Aceasta a absolvit Universitatea din București, Facultatea de Matematică, în anul 1991. Anterior, a terminat Școală Generală în Domnești, unde, peste ani, a revenit ca profesor. Am fost curioși să o cunoaștem mai bine și să aflăm cum reușește să-i apropie pe copii de (probabil) cea mai spinoasă materie care se predă în școli. În interviul pe care-l vom reda în continuare veți afla aceste lucruri, dar și altele cel puțin la fel de interesante:
- De ce v-ați ales meseria de profesor de Matematică?
- Mi-a plăcut Matematica din copilărie, aș spune chiar de la grădiniță, când mergeam la librărie să cumpăr jucării și cărți. Trebuia să calculez foarte repede și am constatat că-mi place, devenise un hobby, o distracție, o joacă. Pe băncile gimnaziului rămâneam peste program să-mi ajut colegii la rezolvarea problemelor de Matematică. Începusem deja să fiu profesor, o făceam de plăcere. Am fost încurajată de către profesorul de Matematică din gimnaziu, domnul Nicolae Samoilescu, cel care mă lăuda și-mi dădea să rezolv cele mai grele și mai frumoase probleme. Dar nu numai de dumnealui, ci de toți profesorii minunați înzestrați cu mult har pedagogic pe care i-am avut în Școala Domnești și în fața cărora mă înclin cu multă considerație!
- Este toată Matematica de folos când ajungem adulți? În ce fel?
- Matematica ne ajută în viața cotidiană, având foarte multe aplicații practice. Rolul său este de a dezvolta gândirea, capacitatea noastră de a face față în orice situație, de a găsi cea mai bună soluție pentru a ieși dintr-o situație critică și ne dezvoltă logică. Iată la ce ne ajută ca adulți Matematica, chiar dacă, în aparență, nu toate noțiunile învățate au caracter practic...
- Cât de important este pentru copii să fie fericiți că vin la școală și să perceapă procesul de învățare ca o activitate plăcută?
- Starea de bine a copiilor este foarte importantă în procesul de predare - învățare. Un copil fericit are resurse nemărginite de a absorbi informația, este ca un burete ce absoarbe apă. Când e nefericit, copilului îi dispare motivația învățării și nu se mai poate concentra. Iată de ce trebuie să fim atenți la modul în care tratăm elevii. Fiecare copil are ritmul lui propriu. El nu trebuie comparat cu alții. Copilul trebuie lăudat și încurajat la orice mic progres, iar asta îl va face fericit și îl va motiva să poată mai mult… Un cuvânt de apreciere, de încurajare, înseamnă enorm pentru el, cu atât mai mult când se descurcă mai greu…
- Reușiți să faceți Matematica atractivă?
- Matematica este ușoară pentru cei înclinați nativ spre ea. Încerc să o fac cât mai plăcută prin modul de predare, prin felul meu de a fi, prin zâmbet, printr-o glumă strecurată pe parcursul orei, când oboseala își spune cuvântul, prin explicații repetate și multe aplicații practice. De exemplu, le explic cum se calculează perimetrul și aria dreptunghiului sau pătratului ieșind cu ei în curtea școlii și măsurând practic dimensiunile acesteia. Nu vă pot povesti ce încântată este fiecare generație de elevi de această oră practică! Un profesor de Matematică atrage elevul prin atitudine, dând dovadă de empatie și multă înțelegere.
- Ce metodă didactică aveți?
- Folosesc la clasă atât metode tradiționale, cât și moderne. Matematica începe să devină ușoară, distractivă, dar totul e să știi să-ți vinzi marfa, exact ca un vânzător, să o faci plăcută, s-o accepte elevii… să pleci de la ușor la greu, nu să le dai direct probleme de olimpiadă, că atunci sigur nu li se va părea ușoară… Metodele de predare sunt cele care se foloseau și până acum, completate cu multe alte metode moderne, astfel că se îmbină tradiționalul cu modernul.
- Vorbiți-ne despre cele mai frumoase rezultate obținute cu elevii de-a lungul carierei dvs..
- Predau Matematică de 31 de ani, dintre care 26 de ani la Domnești la gimnaziu, perioadă în care m-am bucurat alături de elevii mei de cele mai frumoase rezultate. Note de 10 la Evaluarea Națională la Matematică am avut în fiecare an și foarte mulți copii cu medii mari, precum și numeroase premii la concursurile școlare și Olimpiada Satelor. Cele mai bune rezultate le-am înregistrat într-un an în care, statistic, ne-am situat la Evaluarea Națională la Matematică în primele poziții pe țară.
- Cum vedeți programa actuală?
- Programa este foarte „stufoasă”. Avem ora și lecția, așa că este un adevărat maraton să o parcurgi. În alte țări europene materia de gimnaziu pe care noi o parcurgem se studiază la ei doar la liceu, deci eu cred că li se cere prea mult elevilor noștri. Tocmai de aceea am făcut și fac numeroase ore de pregătire suplimentară la școală - pregătire pentru examenele de evaluare, pentru performanță, remedială etc.. Altfel nu am fi reușit să avem an de an rezultate foarte bune la examene. Cu atât mai mult în perioada această pandemică ar fi trebuit „periată” programa școlară...
- Care sunt greutățile dvs. în relațiile cu elevii?
- Am o relație foarte bună cu elevii mei și niciodată nu am întâmpinat greutăți din acest punct de vedere. Am empatizat cu ei atât ca profesor, cât și ca diriginte.
- Ce înseamnă pentru dvs. să fiți profesor de Matematică?
- Pentru mine, a fi profesor este bucuria vieții mele. Chiar și acasă aloc foarte mult timp activității profesionale, dar îmi place ce fac și atunci când îți place ce faci, totul vine de la sine.
- Puteţi să ne vorbiţi despre o experienţă pozitivă şi un moment dificil din cariera dumneavoastră de profesor?
- Experiențe pozitive am avut mereu în cariera didactică. Au fost momentele când se afișau rezultatele examenelor și când primeam minunatele dovezi de recunoștință din partea elevilor și a părinților acestora. Acestea sunt satisfacțiile vieții de profesor. Tot la capitolul satisfacții aș include și faptul că unii dintre elevii mei sunt azi profesori de Matematică, alții au copii pe care îi învăț tot eu Matematică și cărora le sunt dirigintă… Ce poate fi mai frumos de atât?... Moment dificil pot spune că a fost la începutul predării online, când mi-a venit destul de greu să nu am alături de mine, în clasă, fizic, copiii. Ne lipsea interacțiunea și a fost dificil până ne-am acomodat.
- Care sunt (au fost) modelele dvs. (dacă se poate vorbi despre vreun model)?
- În carieră mea profesională am avut ca modele pe profesorul de Matematică din gimnaziu: domnul Nicolae Samoilescu, în locul căruia am venit când s-a pensionat, și profesorul de Matematică din liceu, domnul Nicolau. Ambii mi-au insuflat dragostea față de această materie și sunt cei al căror stil de predare l-am „moștenit”.
- Ce sfaturi le-aţi da tinerilor dascăli sau celor care se pregătesc să urmeze o carieră în domeniul învăţământului?
- Tinerilor dascăli le-aș spune să se aplece cu multă dragoste asupra copiilor, să se înarmeze cu foarte multă răbdare și empatie, să încurajeze învățarea prin cooperare, nu învățarea prin competiție. Tocmai din acest motiv în Japonia, de exemplu, până în clasa a VII-a nu există note. Rolul profesorului este de a-i ajuta pe elevi să învețe, nu de a-i taxa la prima greșeală. El trebuie să fie un partener al elevului în parcursul educațional. Celor care se pregătesc să între în sistem le-aș recomanda să analizeze bine dacă au vocație pentru această meserie, dacă au răbdare infinită și multă iubire pentru copii.
- Care este frumusețea Matematicii? Poate fi ea înțeleasă de oricine? Cum o putem pătrunde?
- Matematică este frumoasă și oricine, până la un anumit nivel, bine motivat de către profesor, poate să o înțeleagă. Depinde și de profesor: aș zice că îți place materia dacă îți place și profesorul.
- Și o întrebare de baraj: ați avut vreodată o problemă de Matematică pe care să n-o puteți rezolva? Cât v-a luat cel mai mult să rezolvați o problemă?
- Probleme dificile există la nivelurile superioare, gen Olimpiade Naționale, probleme care într-adevăr îți răpesc ceva timp de rezolvare, dar nu mi s a întâmplat să nu pot rezolva vreo problemă, chiar dacă mi-a luat chiar și o oră! Credeți-mă, pentru a fi în formă trebuie să lucrezi non-stop. Pentru mine, cel mai frumos mod de a-mi petrece timpul liber e rezolvarea de probleme. Când ești profesor, ești elev toată viața! Știm că profesorul este ca o lumânare care se consumă luminându-i pe ceilalți...
