Nomenclatorul stradal – satul Vâlsănești, comuna Mușătești (IV)
Axul central al DC 321, de la limita cu B-dul Jupâneasa Bolosina (pct. Ing. Popescu) până la limita cu B-dul Jupâneasa Bolosina (pct. Pod Valea Pivniții) se va numi str. Avocat Gheorghe Mihai.
Gheorghe Mihai (1910-1946) - avocat, diplomat, militar, înalt funcționar de stat, politician, martir al regimului comunist
Gheorghe Costilă, fiul lui Ilie Mihai Ilina și al Elisabetei Costilă se naște la Vâlsănești în data de 5 octombrie 1910. La naștere, părinții săi nu erau căsătoriți, așa că fiul primește numele mamei. Oficierea căsătoriei se realizează în 1914, copilul fiind legitimat prin actul de căsătorie al părinților. Tatăl său, ordonanță a colonelului Alexandru Drăgulinescu, își schimbă numele pe cale administrativă în 1922, preluându-l pe cel al viitorului Rege Mihai al României. Eroul nostru se va numi Gheorghe Mihai. Acesta este botezat de învățătorul Gheorghe Moisescu, fratele lui Alexandru Valescu, verii mamei sale, Elisabeta Costilă.
Gheorghe Mihai urmează cursurile primare în satul natal, apoi pe cele gimnaziale la Curtea de Argeș și pe cele medii în cadrul Liceului „Ion C. Brătianu” din Pitești, pe care le termină cu titlul „Magna cum laude”. Este admis la Facultatea de Drept din București. Gheorghe Mihai este un student eminent, remarcat și apreciat de profesori, terminând ca șef de promoție în anul 1934.
După terminarea facultății este angajat la Ministerul de Interne, unde ajunge director, iar în perioada noiembrie-decembrie 1944, deține funcția de șef de cabinet al ministrului de interne Nicolae Penescu in Guvernul Sănătescu II. Îndeplinește pentru o scurtă perioadă funcția de judecător la Tribunalul Prahova, intrând apoi în avocatură în cadrul Baroului București. Fiind poliglot, Gheorghe Mihai este numit de Casa Regală a României în funcția de consilier pentru probleme de politică externă, ca reprezentant diplomatic, în marile capitale ale lumii: Budapesta, Viena, Berlin, Paris, Madrid, Lisabona, Tokio, Washington.
Întrucât era un bun cunoscător de limba germană este numit atașat pe probleme juridice și militare la Școala de ofițeri de front din Mainheim - Germania. Participă pe frontul de răsărit până la Stalingrad, cu gradul de căpitan în cadrul Marelui Stat Major. În calitate de secretar general al Organizației de tineret a PNT este trimisul special al lui Iuliu Maniu în Spania și Norvegia pentru a negocia cu aliații condițiile ieșirii Românei din alianța cu Germania nazistă (1943-1944).
După 23 august 1944 activează pentru scurt timp la Cancelaria Ministerului de Război. După război, în 1945 este arestat și închis la Penitenciarul Caracal. Gheorghe Mihai are un sfârșit tragic. În ziua de 9 august 1946 se afla în clădirea Tribunalului Argeș, actualul sediu al Curții de Apel Pitești, în calitate de candidat al PNȚ pentru Colegiul al II-lea, alături de Nicolae Penescu, secretarul general al PNȚ, decan al Uniunii Barourilor de România și de ceilalți colegi din conducerea partidului. Aceștia participau la lucrările conferinței județene de pregătire a alegerilor din noiembrie 1946.
Liderii PNȚ au fost atacați mișelește de bande înarmate de comuniști. Aceștia s-au refugiat în biroul președintelui Tribunalului. Gheorghe Mihai și un alt coleg au fost asasinați, iar Nicolae Penescu a fost grav rănit. Gheorghe Mihai, un lider al generației sale, a murit la doar 36 de ani, fără a-si putea împlini cu adevărat menirea.
După Revoluție, în ziua de 9 august 1990, a fost amplasată pe latura sudică a clădirii Curții de Apel Pitești, în amintirea tragicelor evenimente din august 1946, o placă comemorativă în memoria lui Gheorghe Mihai.
