Adrian Tache, un argeșean cu care ne mândrim! Impresionat de drama oamenilor din Ucraina, a organizat o amplă campanie umanitară

"Solidaritatea este vremea aceea când omul se reîntoarce la forma de OM şi rămâne OM până la moarte - aşa cum i-a fost dat să fie de către Cel de Sus. Solidari, vieţuim armonios, dezvoltăm mediul în beneficiul tuturor fiinţelor pământului şi ale cerului în sânul naţiunii noastre cu rădăcini adânci", spunea scriitoarea Camelia Opriţă în "Zidul gândurilor". Din păcate, atât solidaritatea, cât și "sora sa", empatia, sunt două atribute pe care omenirea și le-a cam pierdut în ultima vreme... Totuși, atunci când ne aflăm în postura de martori ai unui infern care înghite în negura sa viețile a sute de copii, femei, bătrâni, încă mai pâlpâie în sufletele multora dintre noi flacăra acestui sentiment neprețuit, și anume, solidaritatea, dorința de a veni în sprijinul celor năpăstuiți de soartă!

În ziua în care România sărbătorea dragostea - Dragobetele - mai exact pe 24 februarie, iadul se dezlănțuia asupra țării noastre vecine, Ucraina. De atunci și până acum, conform unui bilanț ONU, aproape 1.000 de persoane și-au pierdut viața, iar alte cca 1.400 au fost rănite. Au pierit familii întregi, mame cu copii în brațe, bătrâni ținându-se de mână, iar cei mai "norocoși" dintre ucraineni au scăpat cu viață doar pentru că și-au lăsat în urmă casele, toată agoniseala de-o viață, să-și pună într-o valiză câteva obiecte și să plece "unde or vedea cu ochii". Câți dintre dumneavoastră ați făcut un exercițiu de imaginație, punându-vă, pentru o clipă, în locul vecinilor noștri?!

Prototipul omului făcut să ajute!

Adrian Tache este un tânăr în vârstă de 37 de ani, din comuna Arefu, satul Căpățâneni, stabilit de câțiva ani în Marea Britanie. Este prototipul omului făcut să ajute, cu mintea organizată și inima de aur, care face asta parcă dintotdeauna. Zilele trecute, acesta-și ținea în brațe fiica de 3 ani și, ca-n fiecare dimineață, "răsfoia" presa, online. Capul de afiș, îl ține, în ultima lună, războiul ruso-ucrainean, iar imaginile și informațiile prezentate au un puternic impact emoțional. După o astfel de știre, în care se făcea referire la numeroasele acțiuni caritabile organizate de conaționali pentru refugiații ucraineni, Adi a luat decizia să se implice într-o acțiune similară. Cei care-l cunosc i-au remarcat, cu siguranță, spiritul filantropic și știu că nu este primul eveniment caritabil la care ia parte. Inițial, s-a gândit să doneze o sumă și să colecteze de la cunoscuții săi alimente și alte lucruri necesare pentru refugiați. Pe măsură ce demersul său a luat o nesperată amploare, a hotărât să vină în țară și să înmâneze personal cele colectate autorităților competente din Vama Siret.

"Prima persoană căreia i-am solicitat ajutorul a fost angajatorul meu, cel care a răspuns <<prezent>> fără a sta pe gânduri. Am continuat cu rude, prieteni, chiar și clienți de-ai companiei la care lucrez. E drept că nu mă așteptam să strângem atât de multe lucruri. Le mulțumesc celor care au răspuns apelului meu, dar și celor care m-au ajutat din punct de vedere logistic, al transportului, care au muncit cot la cot cu mine pentru trierea/sortarea donațiilor pentru a fi cât mai bine organizați. Cu banii strânși am cumpărat produse de maximă necesitate, așa cum am fost sugestionați: produse de igienă precum deodorante, șampoane, geluri de duș, absorbante, scutece de unică folosință, dar și lapte praf, miere, conserve de pește și carne, etc.", ne-a povestit cu compasiune, Adrian Tache.

Demersul tânărului argeșean a avut ecou, iar colaboratorii săi englezi l-au dat drept exemplu de bună practică în postări laudative pe rețelele de socializare.

"El este Adrian. Adrian lucrează pentru Dandara și este manager la firma de unde am cumpărat o casă. Adrian și-a luat liber de la serviciu în această săptămână pentru a conduce mai bine de 2.000 de mile o dubă până la granița României cu Ucraina, transportând mâncare, haine și multe alte lucruri necesare refugiaților din Ucraina. Acestea au fost donate de către colegi, prieteni, colaboratori sau furnizori. Este un incredibil act de bunătate de la o persoană care face tot ce este posibil pentru a ajuta și a îmbunătăți calitatea vieții celor care sunt afectați de război. Avem nevoie de mai mulți ADRIAN în această lume!", fiind doar unul dintre mesajele postate pe Linkedln.

Există un dicton care spune că "binele se face în tăcere", pe care mi-aș permite să-l contrazic, având ca argument puterea exemplului. Așadar, aș spune că binele se face în zgomot, pentru că doar așa putem da exemple ce pot schimba lumea ... în bine! Este, poate, cea mai expresivă formă de a transmite că lumea se sprijină pe astfel de oameni, că nu e încă pierdută. De asemenea, criticilor care nu s-au pus de acord cu ajutorarea altei nații, motivând că avem în patrie suferinzii noștri, le-aș completa argumentarea mea anterioară cu afirmația că binele nu cunoaște nici granițe, nici etnii!

"Din nefericire, trăim într-o societate în care compasiunea față de semeni a pierdut mult teren și se promovează tot mai mult ura, invidia, competiția financiară între oameni, fiind mai necesar decât oricând să arătăm că se poate și altfel, că cei care ajută îi depășesc numeric pe cei care critică. Fac un îndemn pentru a sprijini sub orice formă pe oricine vă cere ajutorul. Nimeni din Ucraina nu cere ajutorul acum fără un motiv întemeiat", este de părere Adi.

Drama refugiaților ucraineni, văzută din Vama Siret

În punctul de trecere a frontierei de la Siret există un adevărat comandament de primire refugiați! Întreaga acțiune de întâmpinare a acestora se desfășoară pe o distanță de aproximativ 1 km. Pe parcursul acesteia, sunt numeroase corturi și standuri cu mâncare caldă pentru oameni, dar și pentru animalele de companie ale refugiaților. În plus, sunt prezente nenumărate ambulanțe private și de stat, din România, dar și din alte țări, precum și microbuze din partea pompierilor, pregătite să preia refugiați, asta pe lângă autobuzele care sosesc la câteva minute distanță unul față de celălalt, astfel încât grupurile să nu stea în frig mai mult de câteva minute.

Un alt aspect demn de lăudat este promptitudinea cu care oamenii legii le sar în ajutor femeilor ucrainence, care nici nu apucă să treacă bine granița că cei în uniformă le preiau imediat bagajele. Din punct de vedere lingvistic, la Vama Siret este un soi de Turnul Babel, vorbindu-se o mulțime de limbi, asta pentru că există voluntari din foarte multe țări, unele chiar foarte îndepărtate, precum America.

"Prima persoană cu care am luat contact acolo a fost o doamnă voluntar, din Statele Unite. Apoi, m-am întâlnit cu antreprenorul Ștefan Mandachi (n.r. românul care a căpătat notorietate atunci când a construit din fonduri proprii primul metru din Autostrada Moldovei), cel ce a pus la dispoziția refugiaților hotelul său de 4 stele din Bucovina, cât și lanțul de restaurante din țară, oferind locuri de cazare și mese calde. Fiind familiarizați cu procedurile, m-au îndrumat cu privire la organizare și m-au sfătuit referitor la necesitățile refugiaților, pentru a ști exact ce cumpărături să mai fac cu restul banilor strâși din donații. Vizita la frontieră îmi va rămâne indimenticabilă. Trăirile sunt aproape imposibil de explicat în cuvinte. Dacă le asculți poveștile sau îi vezi fugind cu copiii în brațe din calea războiului nu are cum să nu ți se activeze inițiativa civică, de întrajutorare. M-au marcat, deopotrivă, atât situația dureroasă în care se aflau femeile și copiii din Ucraina, cât și omenia voluntarilor, a celor ajunși acolo să întindă o mână de ajutor. Erau, de exemplu, femei care locuiesc în zonă, venite cu cratițele, tuciurile pline cu mâncare caldă, pusă la dispoziția refugiaților", ne-a povestit, vădit emoționat, Adrian Tache.

În continuarea istorisirii am aflat și despre prezența unor animatori pentru copii, care aveau rolul să-i înveselească pe cei mici, atât cât se putea... Evident, acolo, la vamă, se află și un număr impresionant de translatori, presă din toată lumea, autorități locale și delegații ale diferitelor ambasade din România.

"Mă emoționează faptul că demersul meu - unul firesc, de solidaritate umană - a condus la o uriașă mobilizare, angajând moral, personal, material sau financiar numeroși oameni, tuturor, prin intermediul ziarului ARGEȘ EXPRES le mulțumesc. Nu în ultimul rând, aduc mulțumiri și celor 2 prieteni care m-au însoțit și ajutat în acest itinerar, fiind vorba despre Claudiu Popa și Ion Lazăr, amândoi dedicați, gata să sară în ajutor, indiferent de timpul sau numărul de kilometri care trebuie parcurși", ne-a spus argeșeanul cu care ne mândrim, Adrian Tache, grăbit să recidiveze isprava, întrucât telefonul îl anunța că una dintre casele construite și transformate în show-room de către angajatorul său e din nou plină cu donații pentru refugiați.

La plecare, i-am remarcat optimismul referitor la numărul în continuă creștere al celor care dăruiesc speranță și un strop de bucurie ucrainenilor nevoiți să-și părăsească țara și căminele pentru a fugi din calea războiului.

Mulțumim, Adi, pentru sprijinul oferit acestor năpăstuiți ai sorții! Voluntariatul este o vocație. Respect și admirație, OM frumos!