Biserica de la Valea Danului, monument istoric de arhitectură
În ediția de vineri a ziarului nostru vă informam că, la Valea Danului, în curtea ansamblului bisericii „Sf. Filofteia”, „Sf. Nicolae” - Ciureşti a fost construită o capelă care satisface cerințele funcționale ce apar în contextul deceselor (depunerea, eventual răcirea corpurilor neînsuflețite (în sezonul cald) și priveghiul), deci benefică familiilor și tuturor celor care vin la căpătâiul celui adormit. Cum era de așteptat, întrucât locul amplasării noii construcții intră în sfera de interes a Direcției de Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național, primăria și Consiliul Local Valea Danului au avut de trecut prin multă birocrație pentru obținerea tuturor avizelor necesare autorizării acesteia. Însă nimic nu l-a putut împiedica pe primarul Vasile Preda să le ofere cetățenilor beneficiile acestei investiții. Cu răbdare, cu tact și informându-se temeinic, edilul a reușit să ducă la bun sfârșit proiectul promis, care va fi în curând dat spre folosință.
În majoritatea covârșitoare, dacă nu chiar în totalitatea cazurilor, capela mortuară se amplasează în cimitir. Ea este legată funcțional de cimitir și nu de biserică. Totuși, în acest context, caplea a fost amplasată lângă biserică întrucât cimitirul se află tot acolo. Dacă o clădire sau un teren se află în zone istorice protejate, în apropierea unui monument, atunci, prin certificatul se urbanism se va solicita avizul Ministerului Culturii prin instituțiile abilitate, pentru a se vedea modalitatea prin care clădirea se integrează în context. Dar haideți să vedem de ce este atât de important ansamblul Bisericii „Sf. Filofteia”, „Sf. Nicolae” - Ciureşti.
La Valea Danului s-a ridicat în 1811, prin strădania Episcopului Iosif I al Argeșului, o biserică de zid, cunoscută sub numele de „Cula din Valea Danului”, în locul alteia prea mică și de lemn, dărâmată de vreme și de oameni. Lăcașul de cult a fost așezat într-o curte mare, împrejmuit cu ziduri de piatră. Intrarea se face, printr-o ușă cu o încuietoare foarte ingenioasă, din anul 1796, pe sub turnul clopotniței, o construcție deosebită, a cărei baza este sprijinită pe două contraforturi.
Masivitatea acesteia este accentuată atunci când este privită dinspre nord, unde i s-a adăugat un turnuleț care cuprinde scara de urcare în clopotniță. Sub încăperea clopotelor este camera unde învățau copiii pe vremuri. Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae și Sfânta Muceniță Filofteia” din satul Valea Danului, fosta filială a mănăstirii de la Argeș, are o singură turlă, iar sub streașină, mult înălțat, spatul rămas a fost fragmentat sub forma unui șir de firide zugrăvite cu sfinți, evidențiate de albul pereților, fapt care îi dă lăcașului de cult o măreție și o frumusețe cu totul aparte. O amprentă asupra sfântului locaș o reprezintă inscripțiile.
La toate acestea adăugăm faptul că biserica avea o pictură neobișnuită, dar interesantă, făcută de meșterul țăran Nicolae Zugravul, - acesta fiind și zidarul lui André Lecomte du Noüy - care a zugrăvit câțiva sfinți, uneori cu deosebită expresie, adăugând interesantele vase din proscomidie și pronaos, pentru vărsarea apei. Lucrate în stil renascentist, adăugând influențele arhitecturii clasice la pilonii orientali ai bisericii, ajungem la deosebita și splendida tâmplă ce decora altarul și pronaosul acestei biserici.
Iconostasul pe care Șerban Cantacuzino, Domnul Țării Românești (1678-1688), îl comanda spre a împodobi ctitoria Basarabilor din Curtea de Argeș cu ocazia renovării acesteia în anul 1682, este o veritabilă capodoperă de valoare universală.
Prin armonia proporțiilor, prin bogăția decorației aurite și prin frumusețea picturii, iconostasul Bisericii Domnești din Curtea de Argeș este o lucrare de excepție, operă a meșterilor chemați din lumea italo-cretană, care au lucrat spre sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea pentru Cantacuzini și Constantin Brâncoveanu. Ajutați de meșteri localnici, aceștia au atins în lucrările lor culmea expresiei artistice medievale românești.
De-a lungul timpului, sunt atestate mai multe intervenții pe icoanele iconostasului sau chiar înlocuirea unora dintre acestea. În anul 1785, un pictor pe nume Polcovnicul Matei a pictat și semnat mai multe icoane.
După cutremurul din 1802, care a adus mari prejudicii Mănăstirii Curtea de Argeș, a fost reparată iar vechea tâmplă înlocuită cu altă lucrare de mai mică valoare, a dispărut într-un incendiu. În anul 1811, Episcopul de Argeș a ctitorit o biserică la 3 km depărtare de mănăstire, în Valea Danului, unde va fi mutată vechea tâmplă cantacuzină. Pentru a încăpea în noul spațiu mai mic, s-au îndepărtat icoanele laterale și partea superioară a crucii. În ciuda amputării sale, ansamblul a supraviețuit până în zilele noastre.
