Liceul Tehnologic „Regele Mihai I”, pândit de aceeași soartă ca și patronul său spiritual?
Disputa dintre Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului și administrația publică locală privind drepturile de proprietate asupra clădirii în care funcționează la ora actuală Liceul Tehnologic „Regele Mihai I” (cu statut de administrator) și, în aripa de nord, Seminarul Teologic Ortodox „Neagoe Vodă Basarab” (care contribuie cotă parte la plata impozitului, dar nu plătește chirie) este departe de a se fi încheiat.
Zilele trecute, o nouă încercare a clericilor de a intra în posesia clădirii a ajuns la Guvern și, de acolo, sub forma unei adrese, la Primăria Curtea de Argeș care, la rândul ei, a înștiințat în scris conducerea fostului Liceu Industrial cu privire la noile dispoziții. Redăm mai jos textul adresei sosite la primărie:
„În atenția doamnei Isabel-Janina Zaroiu — secretar general al Municipiului Curtea de Argeș
Prin cererile depuse în temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, Ia Primăria municipiului Curtea de Argeș, județul Argeș, înregistrate cu nr. 264/18.112005 și nr. 265/18.11.2005, ulterior redirecționate spre competentă soluționare către Comisia specială de retrocedare și înregistrate cu nr. 1136,008.05.2009 și nr. 1261/C/21.05.2009, Eparhia Argeșului și Muscelului a solicitat restituirea imobilului, construcții și teren aferente Seminarului Teologic Neagoe Vodă Basarab, în prezent Grupul Școlar Forestier Curtea de Argeș, situat în municipiul Curtea de Argeș, județul Argeș.
Prin adresa nr. 32777/02.11.2022, Primăria municipiului Curtea de Argeș a comunicat informații privind situația juridică a imobilului identificat cu nr. cad. 80422, înscris în C.F. nr. 80422 a localității Curtea de Argeș, situat în municipiul Curtea de Argeș, bd. Basarabilor nr. 21, județul Argeș.
Potrivit informațiilor comunicate prin adresa sus-menționată, în acest imobil funcționează Grupul Școlar Forestier Regele Mihai I și Seminarul Teologic Neagoe Vodă Basarab.
În acest context, vă aducem la cunoștință prevederile art. 45 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: imobilele afectate unor activități de interes public din învățământ, sănătate sau cultură se restituie foștilor proprietari, cu condiția menținerii afectațiunii de interes public pentru o perioadă de 10 ani; dispozițiile referitoare la menținerea afectațiunii de interes public pentru o perioadă de 10 ani se aplică și terenurilor aferente imobilelor menționate anterior ce sunt necesare desfășurării în condiții optime a activităților de interes public; în situația în care pentru activitățile de interes public nu este necesară întreaga suprafață a imobilului, aceasta poate fi restrânsă, chiria recalculându-se în mod corespunzător; menținerea afectațiunii de interes public se stabilește de către entitatea învestită de lege, prin decizia de restituire în natură, la propunerea motivată a deținătorului actual al imobilului.
Totodată, menționăm faptul că, în lipsa unei propuneri motivate din partea dumneavoastră în sensul celor menționate anterior, Comisia specială de retrocedare are doar posibilitatea restituirii în natură a imobilului în cauză, fără a putea stabili menținerea afectațiunii de interes public a acestuia.
Cu deosebită considerație,
DIRECTOR
Maria Daciana CAULEA”
În consecință, Primăria Curtea de Argeș a transmis către Liceul Tehnologic „Regele Mihai I” următorul comunicat, semnat de primarul Constantin Panțurescu și secretarul general al municipiului, Isabel Janina Zarioiu:
„Către,
GRUPUL ȘCOLAR FORESTIER REGELE MIHAI I
Municipiul Curtea de Argeș, bd. Basarabilor nr. 21
Având în vedere adresa nr. 1136,012.2.2022 înaintată de către Guvernul României prin Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și înregistrată la sediul instituției noastre cu nr. 37890/12.12.2022, facem următoarele mențiuni:
Prin cererile depuse în temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, Eparhia Argeșului și Muscelului a solicitat restituirea imobilului, construcții și teren aferent Seminarului Teologic Neagoe Vodă Basarab, în prezent Grupul Școlar Forestier Regele Mihai I, situat în municipiul Curtea de Argeș, bulevardul Basarabilor, nr. 21, județul Argeș.
Ținând cont de faptul că dumneavoastră sunteți administratorul actual al imobilului, construcții și teren solicitate, potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 79/2001 privind trecerea în administrarea unităților de învățământ preuniversitar din Curtea de Argeș, vă rugăm să ne comunicați dacă doriți menținerea afectațiunii de interes public pentru o perioadă de 10 ani pentru întreaga suprafață a imobilului și a terenurilor afectate de imobilul identificate cu nr. cad. 80422, înscris în C.F. nr. 80422 a localității Curtea de Argeș, situat în municipiul Curtea de Argeș, bd. Basarabilor nr. 21, județul Argeș, fiindu-vă necesară în desfășurarea activităților.
De asemenea, ținând cont de cele menționate mai sus, avem rugămintea sa ne înaintați o propunere justificată în ceea ce privește menținerea afectațiunii de interes public pentru perioada de maxim 10 ani, dat fiind faptul că sunt sau nu necesare desfășurării în condiții optime a activităților dumneavoastră.
În lipsa acesteia din partea dumneavoastră în sensul celor menționate anterior, Comisia specială de retrocedare are doar posibilitatea restituirii în natură a imobilului în cauză fără a putea stabili menținerea afectațiunii de interes public a acestuia.
Depunem alăturat adresa nr. 37890/12.122022”
Întrucât se știe că această problemă are un substrat mai vechi, pe care îl cunoaște cel mai bine fostul director al Liceului Tehnologic „Regele Mihai I”, prof. dr. ing. Andrei Grigorescu, recent retras la pensie, am luat legătura cu domnia sa pentru un punct de vedere. Asta cu atât mai mult cu cât știam că în cartea pe care o semnează, „În vâltoarea reformelor educaționale”, publicată în anul 2020, există un capitol întreg dedicat dovedirii cu documente a faptului că imobilul în cauză nu a fost niciodată în proprietatea Bisericii. Iată ce ne-a declarat acesta:
„Au mai încercat și în anul 1992, după ce s-a aprobat retrocedarea tuturor clădirilor naționalizate după anul 1948. La o scurtă căutare pe internet, legile invocate de dumnealor, respectiv cea cu nr. 247/2005 și cea cu nr. 165/2013, în adresa de la Guvern, reactualizate, se aplică numai pentru clădirile naționalizate după data de 6 martie 1945, ori cea despre care discutăm a fost construită în 1938 și a fost luată în posesie de către Armată în anul 1941. Clădirea a fost expropriată cu câțiva ani înainte, până în 1945 funcționând ca școală militară pentru orfani de război. Ca atare, clădirea administrată acum de liceul pe care l-am condus și eu atâția ani nu intră sub reglementările acestor hotărâri și deci, Episcopia nu are nici o șansă de a intra vreodată în posesia ei! Avem toate documentele care ne susțin cauza... Menționez că, în trecut, la nicio chemare în instanță Episcopia nu s-a prezentat cu acte doveditoare privind proprietatea, pentru cu nu au așa ceva!”
În 1992, într-adevăr, imediat după ce s-a aflat de intenția instituției bisericești, conducerea liceului a început demersurile pentru eliminarea acestei posibilități. Pe atunci, director era prof. Spatariu, iar director adjunct însuși prof. dr. ing. Andrei Grigorescu. S-a înaintat un memoriu către Ministerul Apărării Naționale pentru acces la arhivele militare și s-a cerut o audiență la Ministerul Industriilor în subordinea cărora se afla pe atunci unitatea școlară. La ministerul patronator se primise deja o adresă de la Episcopie, pe care se afla o rezoluție a ministrului responsabil cu patrimoniu, Doru Viorel Ursu. „Am aflat apoi că acesta fusese invitat la Mănăstirea Argeșului, unde luase parte la o întâlnire privată, profesională, și nu numai, cu mai marele Episcopiei și semnase pe loc rezoluția către ministerul patronator, pentru rezolvarea litigiului între cele două unități – liceu și episcopie”, a precizat prof. Grigorescu.
Întrucât politicul, indiferent de siglă, era în strânsă legătură cu biserica, singura șansă de salvare era accesul la arhivele militare, care a venit după o lună de așteptări și frământări.
„Am primit un dosar voluminos, am semnat pentru preluare și mi s-a comunicat că la momentul considerat finalul studiului documentelor, să anunț santinela rămasă la ușă. Dosarul cuprindea toate documentele privind funcționarea Liceului militar înființat în 1941 și care și-a desfășurat activitatea în clădirea noastră. Am identificat progresiv următoarele documente importante pentru rezolvarea litigiului în care eram implicați:
- Document datat în 1941 prin care clădirea Seminarului Teologic era preluată de către Ministerul Apărării în vederea înființării unui liceu militar, ca urmare a identificării unor celule legionare în podul construcției seminarului. Prin Decretul semnat de Mareșalul Ion Antonescu, localul este expropriat și transformat în Colegiu Militar. Acest document infirmă afirmația Episcopiei de preluare a clădirii de către autoritățile comuniste, deci nu făcea obiectul retrocedării.
- Procesul verbal de dare și luare în primire a clădirii de către Colegiul Militar datat 09 august 1941 și semnat de maior Lazăr Bodea și sergent major Marcu Toșa.
- Numeroase cereri ale Episcopiei de reintrare în posesie după 1945.
- Nenumărate răspunsuri ale Ministerului Apărării și ale justiției prin care se cerea actul de proprietate al Episcopiei asupra clădirii.
- Cereri ale administrației locale și ale părinților prin care se dorea rămânerea clădirii pentru utilitate publică, adică pentru continuarea funcționării liceului militar unde erau școlarizați și copiii orfani de război.
- Dovezi ale faptului că localul a fost construit cu fonduri obținute prin donație publică, iar terenul a fost cedat de către locuitorii orașului.
Ministerul Apărării prezenta inclusiv documente prin care se dovedea că Episcopia a primit despăgubiri pentru clădirea în care funcționează astăzi un liceu agricol și care a fost tot a Seminarului, ca urmare a prezentării actului de proprietate. După 1948, colegiul militar s-a transformat în liceu industrial pentru școlarizarea tinerilor din țară în meserii necesare economiei după război”, ne-a explicat fostul director de la „Regele Mihai I”.
Din cartea domniei sale am aflat că o filă a ultimului dosar voluminos, de acte, prezenta o adresă a Direcției Construcții și Domenii Militare către S.S.I.S. Direcția Contencios cu nr 363.876/29.10.1945 formulată astfel:
,,Am onoarea a aduce la cunoștință că întrucât Ministerul nu are acte certe din care să reiasă că imobilul seminarului din Curtea de Argeș este proprietatea Episcopiei Curtea de Argeș... socotim necesar să se atragă atențiunea Curții de Apel București, unde se judecă procesul de expropriere, că indemnizația de expropriere se va plăti numai în cazul dacă Episcopia va dovedi cu acte în regulă că terenul și clădirile expropriate au fost plătite cu fondurile Episcopiei, ci nu cu fonduri date de stat sau din colecte publice”.
Nu se putea mai clar de atât: Episcopia nu a fost niciodată proprietara acestei clădiri și deci nu făcea obiectul retrocedărilor clădirilor naționalizate de regimul comunist! În fine, ultima pagină din corpul dosarului, care probabil i-a scăpat trimisului Episcopiei, era devastatoare pentru dorințele acesteia. La dosarul 1601/1944, Comitetul Școlar al Seminarului Teologic din Curtea de Argeș reprezentat de C. Ștefănescu, președintele comitetului și preot Chiriță, secretar, se înaintează o cerere prin care se solicita să se anuleze actul de expropriere întrucât ,,nu Episcopia de Argeș este proprietara localului... (...) Înaltul Decret Regal a dispus expropierea unui bun al unei instituții ce nu-i aparține... (...)”. În plus, este adus în discuție art. 51 din Decretul Lege nr. 1629 din 31 mai 1941 și publicat în Monitorul Oficial nr. 127 din 1 iunie 1941 referitoare la organizarea și funcționarea Ministerului Culturii Naționale și al Cultelor, potrivit cărora proprietatea bunurilor administrate de Comitetele școlare, deci și ale Comitetului Școlar al Seminarului, „este a statului prin Casa Școalelor, oricare ar fi proveniența acestora”.
Prof. Grigorescu, uluit de noua încercare, ne-a mai spus: „Sunt alături de foștii mei colegi și de actuala directoare, prof. Elena Derviș. Îi voi ajuta cu toate informațiile de care au nevoie. Se va face un memoriu care să dovedească, din nou, faptul că nu poate fi luată în calcul asemenea posibilitate. Primăria, ce-i drept, nu avea documentele pe care noi le deținem, din arhive, și de aceea a trimis acel răspuns, dar le vor fi duse în copie. Arhiepiscopia n-a fost niciodată proprietarul acestei clădiri. Părintele Chiriță recunoaște negru pe alb acest lucru, că ține de administrația publică, făcută prin donație publică. Episcopia nu are niciun act de proprietate și nu a avut niciodată (i s-a cerut de către instanțe în procesele de depăgubire din 1942 până în 1947și nu a prezentat!). De asemenea, nu toată construcția s-a făcut de către Episcopie. Aripa de nord, sala de sport, atelierul din curte, centrala termică închiriată de primărie unei firme de croitorie au fost ridicate de armată. Construcția care face legătura între vechea clădire și fosta cantină (astăzi cea mai mare bibliotecă școlară), magaziile de materiale (elevii de la construcții au executat și ars două cuptoare mari de cărămidă cu care au construit magaziile), foișorul de lemn, toate acestea au fost executate de către elevii noștri în timpul practicii școlare. Brazii din curtea și din jurul școlii au fost plantați și îngrijiți de prima clasă de liceu tehnologic, în 1970, din care am făcut și eu parte. Atelierul mare de tâmplărie (cu etaj) a fost construit și dotat cu utilaje printr-un program PHARE după anul 2000. Jumătate din exteriorul clădirii a fost renovat după 1994 cu fonduri de la Ministerul Industriilor de care aparțineam atunci (aduse de mine). Cealaltă jumătate de exterior - înlocuirea întregii tâmplării – s-a făcut de către unitatea noastră școlară prin fonduri PHARE, tot după anul 2000. Laboratorul ISTORIA LEMNULUI este dotat cu materiale și exponate donate de cadre didactice și elevi (conform inventarului). În ultimii ani s-au efectuat multiple reparații și dotări prin alt proiect european, ROSSE... Episcopia uită să spună că Seminarul a mai funcționat câțiva ani la Liceele Electro și la Agricol, de unde au fost alungați fiindcă au devastat și distrus spațiile utilizate (dovada: clădirea din fața a Liceului Agricol)”.
În prezent, se școlarizează în Argeș, la nivel de clasa a IX-a, 4 clase de seminar (2 la Curtea de Argeș și 2 la Câmpulung), 1/2 pădurar profesională, 1/2 confecții textile profesională, 1+1/2 tâmplari profesională, 1 construcții etc.. „Societatea are nevoie urgentă de meseriași în diferite domenii, nu de seminariști!”, a subliniat fostul directorul al Liceului „Regele Mihai I”.
Notă: În realizarea acestui material, ARGEȘ EXPRES a consultat documentele aflate în arhiva Liceului Tehnologic „Regele Mihai I”. Redacția nu-și propune să emită un punct de vedere, ci doar să informeze publicul, obiectiv, cu privire la situația prezentată. Ca atare, dacă Arhiepiscopia Argeșului dorește acest lucru, îi oferim drept la replică.
