Deputatul Chelaru Mircia: "Avem de construit o țară și de ridicat o națiune. Asta este menirea conștiinței revoluționare și a celora care mai pâlpâie revoluția după revoluție!"
În cadrul conferinței B.N.R. '89 (președinte Dorin Lazăr Maior) pentru aniversarea victoriei Revoluției Române din Decembrie 1989 și comemorarea eroilor martiri, gen (r) prof. dr. deputat Mircia Chelaru a avut un discurs just, puternic și aplaudat la scenă deschisă de către audiență.
"Dragii mei, 33 de ani, ca ieri au fost și mă uit la această generație, căreia îi aparțin din punct de vedere biologic, și ce minune ca să trăiești în două epoci...! Să treci peste milenii, să pășești peste secole, și totuși să fim împreună. Este prima mea expresie de simțire pentru că nu oricine are acest destin. Suntem o generație a unui destin care s-a vrut împlinit, dar, din păcate, de foarte multe aspecte ale acestui destin a fost spulberat. Mă bucur că n-am fost aici atunci când s-au discutat problemele sensibile ale altora, pentru că în felul acesta nu pot fi influențat. Am înțeles mai înainte revolta celora care tratează această izbucnire a națiunii române, acestui popor, doar sub cupola și anvelopa unei lovituri de stat. Este rezonabil Napoleon acum 200 de ani spunând că există lovituri de stat fără revoluții, dar nu există revoluție fără lovitură de stat. Deci, din punctul acesta de vedere, s-a schimbat, s-a lovit în statul care pur și simplu îngropa, ucidea, bunul cel mai de preț: al libertății! A fi liber nu înseamnă a-ți permite să-ți faci de cap cum voiești, ci a avea conștiința acestui instict pe care ți-l crești, ți-l dezvolți așa cum îți sunt modelul și voia de viață. Pentru asta s-a ridicat poporul român în 1989 și asta a câștigat.
Faptul că sunteți aici este o palmă dată celora care încearcă să șteargă din memorie tocmai acest moment de mare înălțare de voluptate spirituală a poporului român. Nu suntem toți sfinți, nu ne închinăm unui același Dumnezeu, dar suntem oameni și mulțumim lui Dumnezeu că ne dă voie să fim oameni. Avem un numitor comun și de aceea suntem aici. Acest numitor comun este ceva ce nu au mulți: conștiința asumării de sine, a jertfei. A te ridica împotriva a ceea ce îl face pe om animal. A te ridica împotriva fricii. A nu avea frică. Este mai mult decât orice altă medalie care ți s-a pus pe piept sau laudă pe care ți-o dau unii doar din vârful limbii ca să facă frumos la evenimente. Spuneam undeva că de cele mai multe ori, la toate ceremoniile, armata este ca un fel de floricică pusă la reverul unor politicieni... la fel se procedează și cu revoluția, să se fotografieze și să dea frumos. În fond, din păcate, în timp, s-a diluat această stare permanentă din mai multe puncte de vedere. Pe de altă parte, timpul și praful uitării încarcă cu balast memoria activă...
Foarte mulți astăzi vorbesc despre revoluție din ce au citit, din ce au auzit, neînțelegând trăirea și asumarea acelei ținte. Dumneavoastră, cei prezenți aici, sunteți părtașii schimbării acelei lumi despre care am vrut să fie mai bună, mai dreaptă, mai înțeleaptă, mai românească. Să nu mai fie țara noastră loc de prigoană și sursă de plecare în altă parte! Am ratat atunci revoluția morală a acestei societăți.
Dacă în fiecare dintre dumneavoastră trăiesc spiritul și microflacăra acelei extraordinare izbucniri, este pentru că ați fost oameni care ați avut credință, ați crezut în voi, în valorile noastre, nu exprimate, nu logorizate, ci trăite! V-ați asumat personal și în nume personal, fără a conștientiza ce se va întâmpla de după, acel element al moralității interioare și cu asta repet și o spun până când se va înțelege. C-așa s-a născut românul: răbdător, dar până când i-ai pus obida pe ceafă și când nu se mai simte liber se ridică mai ceva decât Vezuviu. De aceea am avut și marele ridicări în istorie. De aceea am avut și marile noastre răscoale. Revoluția noastră trebuie să continue din punct de vedere al voinței morale a acestui popor care este bun, drept, blajin și drept credincios, după cum spunea Eminescu...
Unii înțeleg prea slab și prea puțin ce înseamnă apărarea unei națiuni. Cea mai puternică resursă de apărare a unei națiuni este voința acelei națiuni de a lupta. Poți să-i dai arme cosmice, nave spațiale, dar dacă nu vrea să lupte, ce face cu ele?! Unde e voința națiunii de a-și păstra libertatea? Vorba, proprietatea, identitatea, nu mai sunt! Țara este numai a celora care sunt proprietari pe ea, căci patrie au toți. Forța vie, forța gânditoare, luptătoare a națiunii este omul și apoi scuturile și parascuturile, rachetele, ș.a.m.d. Sunt necesare, dar omul, oameni buni, care a plecat afară, carnea macră, forța adevărată.... 6 milioane de români plecați în diferite zări ale lumii... fiecare aveți câte unul plecat de acasă afară, o veni ăla de acolo la mobilizare să zică <<vin să-mi dau viața, pentru cine și pentru ce?! Pentru ăștia care ne-au jecmănit? Pentru ăștia care pur și simplu ne-au descălțat de orice înseamnă valoare autentică și resursă vitală a națiunii?!>>. De aceea, dragii mei, deviza acestui bloc - să dea Dumnezeu să fie de monolit - trebuie să fie simplă. Fraților, avem de construit o țară și de ridicat o națiune. Asta este menirea conștiinței revoluționare și a celora care mai pâlpâie revoluția după revoluție. Să fiți sănătoși!"
