Rămânem tot mai pustiiți de valori: s-a stins și profesorul Liviu Căliment
Născut la 1 decembrie 1949, la Rm. Sărat, profesorul Leonida Căliment și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la Curtea de Argeș, unde s-a mutat începând cu anul 1962, pe când avea numai 13 ani. Aici, în Cetatea Basarabilor, după ce a ajuns la vârsta maturității și s-a format profesional, s-a dedicat cu energie și devotament activităților culturale și pregătirii tinerilor în domeniul muzicii, predând instrumentul pe care l-a iubit necondiționat - chitara. Le-a fost profesor lui Vasile Filipescu, lui Cezar Popescu de la Vița de Vie, Grațielei Bârlă, lui Cristi Matei, Florinei Băcan, lui Ducu Gheorghiescu și altora. Totodată, o prietenie frumoasă s-a legat între domnia sa și Mircea Bârsilă ori regretatul Gelu Ciuculescu.
Descris de apropiați drept un om de nădejde - pe vremuri - al Casei de Cultură, mai ales al d-lui Mihai Tița, de câte ori era nevoie la spectacole, unde se cânta live, prof. Căliment era acolo pentru a acompania muzical artiștii. El era și cel care pregătea piesa de deschidere. Prin anii ‘80 a obținut locul II pe țară la Cântarea României, secțiunea folk, ca reprezentant al Casei de Cultură. De altfel, de-a lungul vremii a luat numeroase premii din această poziție.
Un infarct i-a curmat viața în noaptea de duminică spre luni și a fost găsit fără suflare, în cămăruța unde locuia, din căminul de pe str. 1 Decembrie 1918, de nepotul său, George Constantin. „Avea o cultură vastă, iar cartea îi devenise mai mult decât prieten: îi era asemenea unui drog! Ne trimitea prin vecini să-i mai facem rost de cărți, deși avea și el acasă o bibliotecă mare. E drept că i-a plăcut și viața... Mai ales tutunul în exces i-a deteriorat sănătatea. S-a exilat în singurătate, a trecut în anonimat pe fondul problemelor de sănătate, astfel că puțini își mai amintesc de el acum... Dar pentru cei care încă-l prețuiesc, el rămâne o personalitate care a trăit în acest oraș și a contribuit cu toată ființa sa la viața culturală locală și nu numai”, ne-a spus acesta cu profundă tristețe.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
