Artistul popular Petre Donescu a urcat la ceruri
Sâmbătă ne-a părăsit, pentru o lume mai bună, meșterul popular, sculptorul și pictorul Petre Donescu, născut pe 7 ianuarie 1929, în localitatea argeșeană Costești-Vâlsan. Între multele lucrări care l-au făcut celebru în ceea ce privește măiestria și viziunea artistică, stau mărturie porțile de la Mănăstire Robaia și Văleni.
Petre Donescu își începea ucenicia la vârsta de 14 ani, în atelierul meșterului Ștefănescu din Pitești, alegând meseria de sculptor în lemn. De-a lungul celor peste 60 de ani de activitate, a creat lucrări de o incontestabilă valoare artistică. De altfel, obiectele bisericești de o frumusețe unică, sculptate în lemn (portaluri, strane, catapetesme, rame de icoane, scaune împărătești s.a.) i-au adus un renume care a răzbit dincolo de granițele țării.
Inclusiv în comuna sa natală Mușătești există astăzi mărturii ale priceperii sale: Poarta Bisericii din satul Mușătești, Poarta Mănăstirii Robaia, Poarta Ocolului Silvic Mușătești, Poarta Căminului Cultural Mușătești, Scaunul Împărătesc, Iconostasul, la care se adaugă rame și icoane aflate la Biserica din satul Costești-Vâlsan.
Alte câteva dintre monumentalele lucrări în lemn ale meșterului Petre Donescu, evaluate drept adevărate opere de artă, sunt: Biserica din Colibași, județul Argeș (Catapeteasma, Stranele, Porțile Împărătești); Mănăstirea Văleni din județul Argeș (Poarta și alte obiecte de interior bisericesc); Mănăstirea Aninoasa din județul Argeș (Stranele și alte obiecte de interior bisericesc); Mănăstirea Slănic din județul Argeș (Poarta); Biserica Sfânta Treime - Scoroboaia din Pitești (Poarta); Colegiul Pedagogic „Carol I” din Câmpulung Muscel (Poarta); Mănăstirea Zamfira din Prahova (Poarta); Biserica Cudalbi din județul Galați (Poarta); Biserica Sf. Ilie - Gorgani din București (Stranele); Biserica Sânmărtin din județul Cluj (Catapeteasma).
În luna septembrie a anului 2009, cineastul american de origine română, John Gabrian Marinescu, a realizat un interviu cu meșterul Petre Donescu, prilejuit de periplul de business european pe care l-a efectuat în acea perioadă. Concomitent cu vizitele făcute clienților din cadrul industriei textile, aflați în șapte țări europene, acesta s-a deplasat periodic și în România, unde a realizat un număr considerabil de filme documentare, din mai multe domenii de activitate industriale și sociale, ce au fost publicate în cadrul emisiunii de televiziune virtuală „ROMÂNIA AZI”, și pe web site-ul de youtube. De o modestie rară, așa cum reiese și din înregistrarea amintită, zâmbitor și binedispus în ciuda greutăților vieții, meșterul a prezentat cu amabilitate gospodăria unde-și ducea zilele alături de soția sa Aurelia. Oriunde ai fi privit, întâlneai amprenta mâinilor sale, fiindcă totul, de la poartă și până la zidăria și interiorul casei, era sculptat cu elemente decorative clasice și pictat cu motive populare. Simțul proporției l-a impresionat pe cineastul venit de pe tărâm american, care a apreciat multitudinea de simboluri și modul inedit de asociere a acestora... „Tot ce fac vine din mintea mea. Nu mă inspir de undeva. Mă rog la Dumnezeu să-mi dea sănătate, ca să pot să mai lucrez mult timp de aici înainte!”, spunea atunci nenea Petrică.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
