Casa Elisabeta Rizea din Nucşoara are, din nou, nevoie de sprijin!
Memorialul Închisoarea Pitești și sprijina.ro aduc în atenția publicului Casa Elisabeta Rizea din Nucşoara, care este în curs de transformare în casă memorială şi are nevoie de donații pentru lucrările de consolidare şi dezvoltare programate în viitorul apropiat. Într-un apel lansat recent pe site-ul amintit, sub sloganul „Fă și tu puţină justiţie cu ajutorul memoriei!” este cerut ajutorul tuturor acelora cărora le stă în putință să îl ofere pentru ca acest obiectiv să intre, în sfârșit, în circuit turistic.
„Elisabeta Rizea din Nucşoara este simbolul rezistenţei anticomuniste din România, o ţărancă musceleană care a dat dovadă de un mare curaj, de demnitate şi de rezistenţă la opresiune în anii stalinismului din timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej, atât în anchete, cât şi în detenţie. Nucşoara are o rană nevindecată, o rană a memoriei care încă mai sângerează, care nu o lasă să se liniştească şi să se împace cu ea însăşi, cu istoria sa. Dar cum ar putea fi altfel, când 9 ani a fost un sat sub asediu, iar apoi a devenit „satul de după gratii”? ...Cu atât mai mult cu cât 1989 nu a adus mari noutăţi, iar vălul uitării a fost ridicat doar de un capăt şi tot ce a fost ascuns şi acoperit cu lacrimi şi sânge a început să iasă la iveală.
Elisabeta Rizea are meritul de a fi ridicat acest văl, graţie intervenţiilor sale, începând cu interviul acordat doamnei Lucia Hossu Longin pentru Memorialul Durerii în 1992. Rapid, această munteancă straşnică a devenit un simbol al rezistenţei anticomuniste. Casa ei a ajuns loc de pelerinaj, poştaşul nu mai prididea cu aducerea scrisorilor şi diverselor pachete din ţară. Oameni de rând, dar şi politicieni au vizitat-o. Maiestatea Sa Regele Mihai i-a călcat pragul casei, locul în care, de fapt, se mai aflase o dată, în perioada interbelică. Lumea începea să o iubească pe Elisabeta Rizea, căci, eliberată de comunism, căuta să-şi găsească repere, să-şi demonstreze sieşi că nu a fost atât de lașă, că în neamul acesta au existat oameni care nu s-au aplecat şi au luptat până la capăt. Elisabeta Rizea valida ego-ul nostru, ne asigura că şi noi am fi putut fi ca ea, că nici noi nu ne-am fi vândut ca Iuda pe 30 de arginţi, chit că ne-ar fi bătut cu bastonul de cauciuc până ne-ar fi înnegrit tot corpul, chit că ne-ar fi smuls părul din cap şi braţele din articulaţii. Aşa cum a păţit-o ea…
Elisabeta Rizea a trăit într-o Nucşoară dezbinată, cu prieteni puţini şi duşmani mulţi, a fost admirată şi urâtă, dar a pus micul sat de munte, Nucşoara, pe harta memoriei româneşti. Şi a făcut puţină justiţie cu ajutorul memoriei.
O casă memorială în Nucşoara este foarte necesară şi nu va fi doar o casă a Elisabetei Rizea, ci a întregii mişcări de rezistenţă din munţi, un loc în care tinerii vor cunoaște istoriile luptătorilor şi vor afla repere de viaţă, îşi vor regăsi mândria şi se vor întreba dacă ei ar fi putut să stea lângă Elisabeta Rizea, lângă ceilalţi membri ai Haiducilor Muscelului. Tinerii trebuie să-şi cunoască trecutul, trebuie să afle mecanismele totalitarismului și formele de manipulare din comunism pentru ca să nu repete greşelile trecutului şi să înveţe să judece cu propria lor minte, feriţi de influenţele şi manevrele politice şi nu numai ce se vor manifesta cu siguranţă asupra lor în viitor. Iată cum o Casă Memorială Elisabeta Rizea va putea oferi pârghiile devenirii lor ca oameni liberi, demni și independenţi”, se arată în motivația redată pe sprijina.ro.
Așa cum am mai precizat și în alte ediții ale Ziarului Argeș Expres, proiectul CER a început în 2019 și se compune din etape: consolidare/restaurare casă; corp administrativ/primire oaspeţi (nou); corp multifuncţional (nou); amfiteatru de vară şi foişor.
Până în vara anului trecut (iunie 2022) s-au realizat: lucrări de drenaj în curtea casei; stabilizarea temeliei casei prin lucrări specifice; construirea unei anexe din lemn pentru bucătărie şi baie; construirea unei magazii de lemn şi refacerea fostei bucătarii lipită de spatele casei, tot din lemn; înlocuirea lemnăriei prispei, a stâlpilor din lemn care erau extrem de deterioraţi.
Lucrarea cea mai stringentă din acest an o reprezintă refacerea acoperişului. În 1931, când a fost construită casa, aceasta a fost acoperită cu ţiglă de Jimbolia. La lucrările de restaurare a participat o echipă de meşteri maramureşeni care a muncit şi la Muzeul Goleşti de lângă Piteşti. Aceştia au apreciat că prispa casei se putea dărâma oricând, astfel că anticipau că nici Crăciunul nu ar mai fi prins-o: „O mai ţineau doar rugăciunile!”.
Se va continua, în faza următoare, cu restaurarea faţadei. Sumele obţinute din această campanie vor acoperi costurile pentru refacerea lemnăriei acoperişului şi montarea ţiglei de Jimbolia, precum şi pentru restaurarea faţadei. Donaţiile vor intra în contul Asociaţiei Elisabeta Rizea, înfiinţată de Bogdan Vârvoreanu, strănepotul lui Gheorghe și al Elisabetei Rizea: RO30BTRLRONCRT0383835101 (pentru RON) şi RO77BTRLEURCRT0383835101 (pentru Euro), SWIFT: BTRLRO22, sau pe PayPal - https://www.paypal.com/paypalme/CASAELISABETARIZEA.
Vă reamintim că scopul proiectului îl constituie repararea şi transformarea casei bătrâneşti degradate în CASĂ MEMORIALĂ CU CIRCUIT PUBLIC, parte a unui complex mai amplu, care include o mică sală multifuncţională pentru seminarii, şezători şi proiecţii de film, o grădina de vară precum şi o anexă - casă de oaspeţi.
