Astăzi se împlinesc 500 de ani de la data primului act de atestare documentară a comunei Albeștii de Argeș
Localitatea este alcătuită din următoarele sate: Albeștii Ungureni, Albeștii Pământeni, Dobroțu, Dumirești, Brătești, Doblea și Florieni. Satul Albeștii de Argeș a fost atestat documentar în timpul domniei lui Radu de la Afumați, domnitor al Țării Românești, printr-un hristov al acestuia emis la Târgoviște pe 4 aprilie 1523. Prin acest hristov, domnitorul întărește Mănăstirii Argeșului mai multe sate printre care Albești, Dumirești, Dobroțu și Brătești. Locuitorii au trăit pe aceste meleaguri cu mult înainte de atestarea documentară. Ei au fost menționați și în timpul domniei lui Seneslau, a lui Mircea cel Bătrân, dar și în timpul domniei lui Vlad Țepeș, domnitor care și-a pus profund amprenta asupra așezării.
Cu această ocazie, primarul Gabriel Popa a transmis un mesaj cetățenilor. „Urez fiecărui albeștean în parte un sincer la mulți ani! Vă doresc sănătate, vremuri bune şi prosperitate. Vă asigur că fac tot ce pot ca lucrurile să meargă cât mai bine. Încerc, în pofida vremurilor deloc prielnice pe care le trăim, să mă achit onorabil de încrederea pe care mi-aţi acordat-o prin mandatare. Uşa biroului de primar, dar şi a sufletului este deschisă permanent şi sper să devenim mai înțelepți cu toții, atât pentru noi, cât şi pentru comună. Să facem sărbătoare din fiecare zi. Avem sarcina de a lăsa ceva în urmă și de a da un exemplu bun generațiilor viitoare. Dacă fiecare dintre noi conştientizează că în puterea noastră stă decizia de a ne face datoria, cu siguranță viitorul va fi prosper. La mulți ani comunei noastre!”, a transmis edilul șef.
„Legendele locale vorbesc despre luptele pe care Vlad Țepeș le-a avut cu turcii în această zonă, dar vorbesc și despre <<Dealul lui Țepeș>>, deal care se afla în apropierea bisericii din Pământeni, vechiul lăcaș de cult din lemn cu hramul <<Adormirea Maicii Domnului>>, unde domnitorul aplica pedeapsa capitală pentru care s-a făcut cunoscut.
Numele satului Albeștii de Argeș provine, conform unei legende, de la căpitanul Albu, care a trăit în timpul lui Basarab I și care făcea parte din oastea acestuia. Pentru că s-a evidențiat pe câmpul de luptă, domnitorul l-a răsplătit cu această așezare care, cu timpul, a devenit un sat. O altă legendă spune că denumirea a fost dată de densitatea osemintelor oștenilor care și-au pierdut viața în timpul bătăliei de la Posada, oseminte care au albit pământul pe o distanță de 400 m. Săpăturile localnicilor au scos la iveală rămășițele, iar acest lucru ne duce la concluzia că acolo a existat un cimitir”, a povestit Mariana Turian, profesor de istorie.
