Noul Cod Silvic riscă „liberalizarea tăierilor”
Prima schiţă a proiectului pentru un nou Cod Silvic riscă să ducă la „liberalizarea tăierilor”, iar în anii imediat următori ar putea fi posibilă exploatarea legală, dar nesustenabilă, a unui volum de lemn estimat la peste 100 milioane de metri cubi, în plus faţă de volumul de aproximativ 19 milioane de metri cubi care se recoltează legal în fiecare an din pădurile României, potrivit WWF România. Asta deși proiectul Codului Silvic se dorea să fie fundamentat pe baze științifice solide.
„Constatăm însă că sunt avansate rapid niște prevederi care permit creșterea volumului de lemn, exploatabil în mod legal, fără o evaluare prealabilă a impactului cumulat pe care aceste măsuri îl pot avea la nivel de peisaj forestier. De asemenea, nu este prezentată nici o evaluare a riscurilor pe care astfel de schimbări radicale le implică asupra administrării pădurilor și a necesității de a dezvolta o bioeconomie forestieră durabilă, esențială pentru interesul public al societății”, se precizează într-un comunicat al organizației de mediu. Iată ce mai spun aceștia:
„În cadrul dezbaterilor pentru elaborarea noului Cod Silvic au fost voci din industria de prelucrare primară care au susținut deschis că arhitectura întregului proiect ar trebui să plece de la necesarul de lemn din piață, evaluat la cca 30 milioane mc. Cu toate că nu reușește să transpună o serie de reforme asumate, proiectul de Cod Silvic pare să răspundă acestei solicitări și permite acoperirea acestui necesar.
Dar ce facem în situația în care criza resurselor se adâncește în Europa, odată cu restricționarea importurilor de lemn din Rusia sau Belarus, și apar și alți investitori strategici gata să proceseze milioane de metri cubi din pădurile României? Refacem Codul Silvic de fiecare dată în funcție de acest necesar de lemn din piață?
Nu este înțelept să adaptăm resursele naturale la nevoile în continuă schimbare ale pieței, ci piața trebuie modelată în funcție de nivelul unor recolte sustenabile, pentru a maximiza beneficiile socio-economice și de mediu pentru întreaga societate. România nu își permite să susțină modele de afaceri din industria lemnului bazate pe exploatarea masivă a lemnului și o prelucrare primară. Putem obține mai mult din lemnul exploatat printr-o prelucrare superioară la nivel local, care să creeze locuri de muncă, să reducă presiunea asupra pădurilor și să contribuie la dezvoltarea durabilă a comunităților locale.
Nu poate crește pădurea cât poate consuma industria de prelucrare primară a lemnului. Prin urmare, preocuparea principală a silviculturii din România nu trebuie să fie satisfacerea cererii în continuă creștere de lemn. Soluția este să recoltăm cât putem în mod durabil, iar apoi este esențial ce facem cu acest lemn. Accesul la resursa din pădurile proprietate publică ar trebui prioritizat pentru satisfacerea nevoilor locale ale populației, precum și în promovarea prelucrării superioare a lemnului prin intermediul lanțurilor valorice verticale. Acestea aduc cel mai mare aport la dezvoltarea socio-economică în raport cu cantitatea de lemn consumată!”.
