Recunoștința – floare rară
Interesându-mă ce mai este nou, ce se mai petrece prin satul meu, din care nu am plecat niciodată, chiar dacă fizic l-am părăsit în momentul în care am devenit elev la SMM Curtea de Argeș (azi, Colegiul Național „Vlaicu Vodă”), am aflat că pe 11 iunie, ziua de Duminica Tuturor Sfinților în calendarul Bisericii Ortodoxe, pe Vârful Măgura Înaltă avea să fie comemorarea celor căzuți în luptele din Primul Război Mondial.
Auzisem eu că de ani buni, în prima duminică de după Rusalii, câteva sate din zona de deal a județelor Argeș și Vâlcea, adică Scăueni, Robaia (Vl), respectiv Ianculești, Cărpeniș, Morăști și Bârseștii de jos (Ag) se strâng pentru a participa la slujba religioasă de veșnică pomenire a părinților, bunicilor, străbunicilor lor (și nu numai) căzuți aici, pe aliniamentul de apărare a trecătorii Văii Topologului împotriva trupelor germane și austro-ungare din 1916. Atunci, România a decis intrarea în luptele începute în 1914 (aveam răbdarea națiunii inteligente și prudente, responsabile cu propriile ei interese), declarând război Puterilor Centrale, spre disperarea bătrânului rege Carol I, care a decedat înainte de a convinge Parlamentul României să se alăture Germaniei natale. Amintesc că, după ce generalul Praporgescu i-a respins la Coți, pe Valea Oltului, nemții au venit spre est, prin Câineni – Perișani – Poiana Spinului – Sălătrucu, forțând intrarea pe Valea Topologului.
Pădurarii Ungureanu și Piele au descoperit într-o împrejurare scheletul unui ostaș al cărui craniu l-au arătat preotului paroh Marinescu din Cărpeniș (de la frumoasa biserică ctitorită de fizicianul Constantin Miculescu, descoperitorul echivalentului mecanic al caloriei, cu studii la Paris, dar care a preferat să facă ceva pentru țara sa, întorcându-se, deși primise oferte mult mai bănoase în Franța).
Venerabilul și regretatul preot Marinescu i-a povățuit să ridice o cruce pe locul în care au descoperit craniul și să se roage pentru sufletele celor căzuți atunci în lupte, pentru că domnia sa avea cultură și a înțeles că relicva era una dintre multele îngropate de obuzele inamice în 1916. Tot preoții din satele zonei au încurajat și construirea unei troițe pentru oficierea slujbei de pomenire în Duminica Tuturor Sfinților, zi aleasă anume, pentru că nu se știau numele eroilor căzuți la datorie.
Iată-mă, deci, pe Măgura Înaltă, împreună cu Georgică Paraschiva din satul Ianculești, participant aici de mai multe ori, anul acesta venind rândul celor din parohia Scăueni, satul Robaia, să organizeze comemorarea. Fratele său, Ion Teleșpan, a fost cel care s-a ocupat de tot ce a trebuit pentru ca lumea reunită să se simtă bine după terminarea slujbei religioase (masă, muzică, niște corturi în caz de ploaie etc.) și a făcut-o extraordinar de bine!
Au participat preoții parohi Nicolae Udrea din Scăueni, în fruntea enoriașilor din câteva sate aparținătoare, Cristian Despa din parohia Cărpeniș (organizatorul din anul precedent al serbării), preotul Marin Tache, pensionat de la parohia Ciofrângeni, fiul său, preotul paroh Gabriel Tache, din parohia satului Momaia, comuna Tigveni, preotul paroh Iulian Biolaru din satul Neagoș, comuna Cepari, preotul paroh din satul Ioanicești, comuna Poenari și, nu în ultimul rând, prietenul meu Ovidiu Budescu, din satul Bârseștii de Jos. Acesta a fost preot la parohia Ianculești din comuna Șuici, între anii 2002-2004, pe vremea când clădirea bisericii de aici ajunsese într-o stare avansată de uzură și a necesitat refacerea completă a acoperișului, mutarea clopotului într-un pavilion separat nou construit, refacerea picturii murale, a catapetesmei, tencuielilor exterioare etc.. Nu pot să nu amintesc devotamentul și efortul său din acea perioadă solicitantă, ajutat de regretatul său tată, preotul Dumitru Budescu, și de sătenii inimoși – Georgică Paraschiva, Florea Popa, Gheorghe Iancu, Tite Popa, Gheorghe Radu și fiicele sale. Primarul Constantin Iatagan a fost alături de mine pe durata celor doi ani de muncă a sătenilor și de efortul meu de finanțare a lucrărilor.
Revenind, am rămas foarte impresionat de atmosfera sărbătorească, de oamenii satelor amintite, bătrâni, tineri și copii – mulți în straie populare, veniți în număr mare, unii chiar dacă plecaseră prin căsătorie în alte sate și ajunși chiar în Mărginimea Sibiului, Alba Iulia, Deva ori Banat.
Se putea vedea pe chipul lor bucuria revederii, satisfacția datoriei îndeplinite față de cei căzuți pentru ca noi să avem azi o țară întregită, prin alipirea teritoriilor aflate pe la alții, consfințită prin tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920, încheiat între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial (printre care și România și Ungaria ca stat succesor al Imperiului Austro-Ungar învins). În 1916, sub Regele Ferdinand Întregitorul și Regina Maria (remarcabilă femeie, nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, prima regină din lume care a apărut pe coperta revistei americane Time), România era văduvită de Banat, Transilvania, Crișana și Maramureș (aflate în partea ungară a Imperiului Austro-Ungar) de Bucovina (aflată sub partea austriacă a aceluiași Imperiu) și de Basarabia (aflată sub Imperiul Țarist), dar controla județele Durostor și Caliacra din sudul Dobrogei, alipite în urma războaielor balcanice.
Recunoștința, una dintre obligațiile morale ale omului față de cei care i-au făcut bine și i-au oferit ajutor atunci când avea nevoie are, în cazul de aici, o conotație aparte, fiind vorba despre a arăta recunoștință celor care și-au dat viața, adică au făcut sacrificiul suprem pentru neamul lor. Ce frumos și-au arătat recunoștința sătenii, de 11 iunie 2023, la Măgura Înaltă!...
