Costel Băloiu, din rolul „Pistruiatul”, a povestit cum și-a pierdut mama, internată într-un azil de groază din Argeș!
Actorul care l-a întruchipat cu mult talent pe „Pistruiatul”, în seria de filme create de Sergiu Nicolaescu, a povestit joi seară, la Sinteza zilei, emisiunea moderată de Mihai Gâdea la Antena 3 CNN, trista experiență a pierderii mamei sale.
Aceasta a fost internată într-un azil privat din Călinești, Argeș, aparținând unui italian, căsătorit cu o doctoriță din județ, după cum a declarat ”Pistruiatul”.
În ultimele clipe de viață ale femeii, acesta a aflat cât de rău a fost tratată în acel azil, ce părea unul foarte bun. Deși a făcut o plângere către DSP Argeș, aceasta nu a fost luată în seamă, pe motiv că nu ar fi reală, iar INML nu i-a dat nici acum un răspuns la solicitarea de a afla cauzele morții, la mai bine de un an de la tristul eveniment.
„Din păcate, da, am avut o experiență foarte urâtă. Nu vreau să pun eu acum sare să rană, că rana deja este deschisă și nu fac mare lucru. Mama a fost diagnosticată cu Alzheimer, cu demență progresivă, foarte multe boli. La indicația medicului mi s-a spus să caut un azil de bun-simț, m-a avertizat, în care s-o internez să aibă parte de îngrijire.
M-am dus la ea pe 7 august, am mâncat cu ea, că îi duceam mereu fructe şi poate lucruri pe care nu le primea acolo. Asta era ideea mea, n-aveam cum să verific. Se simțea foarte bine. N-am avut absolut nicio gândire în sensul de rău.
După 7 august când am plecat, am lăsat-o în ordine, în regulă și pe data de 28 august am fost sunat de unică asistentă care mi-a spus: vă dau o veste proastă, vă rog să veniți să vă ridicați mama de aici pentru că, din punctul meu de vedere, nu apucă weekendul.
Şi i-am zis: cum vă permiteți să faceți dvs. o asemenea analiză și imediat mi-a răspuns: ați văzut vreodată un muribund?
Doamnă, n-am văzut și nici nu vreau să văd! Bineînțeles că am venit imediat la cămin, şi am luat-o într-un hal. Am și un filmuleț făcut de câteva secunde. Mi-au coborât-o cu pătura pe scări, ca un cadavru de pe marginea drumului. Am băgat-o în mașina personală, în pijama.
M-am dus direct cu ea la urgență, la București. Când au văzut-o medicii de acolo mi-au spus: ați venit cu ea pe ultimii doi metri deshidratată și într-un hal de nu vreți să știți.
Mi s-au dat înapoi medicamentele care trebuia să le ia pe trei luni. Nu i-a dat nimeni un pahar cu apă sau să-i facă o perfuzie.
Revoltat sunt așa, în mine. Am cerut să se facă o constatare a decesului. Nici până în momentul când vorbesc cu dvs. nu am răspunsul IML-ului, pentru că dacă am cerut să i se facă necropsia, dosarul s-a mutat penal sau ceva de genul, nu sunt în materie să vă spun mai multe.
Mi s-a spus de către un ofițer: stimate domn, ce vreți dvs. să faceți cu mama dvs. este de durată. I-am mulțumit. I-am spus că nu mă grăbesc și sper să găsesc un răspuns.
Am făcut reclamație la DSP Argeș și mi s-a trimis o scrisoare în care mi se spunea că reclamația este făcută de fiica mea vitregă și nu poate fi luată în considerație, că ceea ce a declarat ea acolo că n-are nicio legătură cu realitatea.
Deci, ce să vă spun? Am o inimioară neagră. Poate oricine dintre dvs. și din toți românii când pierd pe cineva rămâne acel gol care nu-l umple nimeni.
Știți de ce sunt revoltat? Săraca îmi spunea mereu când vedea punga cu medicamente, că i le luam la trei luni, și îmi spunea ce sunt astea? Vai de mine mamă, dar eu nu primesc așa ceva! Eu nu iau! Asistenta auzind-o spunea: nu, dragă, le mănânc eu. Adică tot timpul am zis că-i din cauza bolii, că avea momente când era lucidă, momente mai puțin, dar niciodată în afara faptului că tot timpul îi era foame.
Nu puteam să aduc foarte multe lucruri, că nu le primeau. Tot ce era perisabil, n-aveai voie, un fruct măcar… Un suc, știu eu, ceva dulce nu era nicio problemă.
În continuare acel cămin funcționează, din câte am înțeles că o asistentă de acolo l-a dat în judecată. S-a judecat că acest cămin a fost al unui cetățean italian căsătorit cu o doamnă doctoriță. După decesul acestuia, această doamnă a preluat toată afacerea de acolo.
Eu nu cer o răzbunare că nu-mi stă în caracter și n-am făcut niciodată rău nimănui. Atât am vrut doar să știu și eu de ce a murit mama, care-i cauza. Să dureze un an de zile un certificat de la IML și nimeni să nu spună nimic. Am număr de dosar, am tot ce-mi trebuie. Nimeni nu vrea să spună absolut nimic. De asta sunt revoltat”, a spus actorul Costel Băloiu la Antena 3 CNN.
