Perseidele, cel mai spectaculos eveniment astronomic al verii

 

Amatorii de fenomene astronomice au ocazia, în aceste zile, să observe cel mai spectaculos eveniment al verii. Este vorba despre Perseide, curentul de meteori ce se manifestă în perioada verii, în fiecare an, de la mijlocul lunii iulie și până la finalul lunii august. Însă punctul maxim este în zilele de 12 și 13 august, atunci când pot fi observate cele mai multe „stele căzătoare”, chiar și cu ochiul liber.

„Ploaia de stele” are radiantul în constelaţia Perseu, de unde i se trage şi numele. Constelaţia Perseu (în latină Perseus) face parte din emisfera nordică traversată de Calea Lactee. Curentul de meteori al Perseidelor este cel mai cunoscut de către populaţia întregului Pământ, dintre toţi curenţii majori de peste an. Acesta a prezentat de-a lungul timpului o activitate regulată (fiind observat de cel puţin 2.000 de ani). Perioada sa de activitate îndelungată oferă condiţii ideale de observare pentru cei din emisfera nordică.

Perseidele sunt particule de praf cu diametrul de un milimetru, care aprind cerul când intră în atmosfera Pământului și lasă o dâră luminoasă.

Provin de la o cometă compusă din gheață, stâncă și praf, care orbitează în jurul Soarelui, numită Swift-Tuttle. Specialiștii de la NASA apreciază că, în mod normal, cad între 50 și 100 de stele pe oră, iar fenomenul poate fi observat chiar cu ochiul liber.

Este unul dintre cei mai dinamici curenţi meteori, datorită trecerii, în 1992, a cometei-părinte, Swift-Tuttle, la periheliu – punctul cel mai apropiat de Soare – ocazie cu care s-a produs o intensificare a activităţii. Frecvenţa meteorilor a fost de 400 pe oră în 1991 şi 1992, apoi a scăzut la circa 100 pe oră în 1999.

Pământul întâlnește în fiecare an, în perioada iulie-august, centrul orbitei acestei comete, care are o lungime de 26 de kilometri. Cometa Swift-Tuttle va reveni în apropierea planetei noastre în 2126.

Așa cum am menționat, cele mai multe stele căzătoare pot fi văzute în noaptea de 12 spre 13 august, la ora 4.00, ora locală a României.

„Evenimentul este periodic, cu mici fluctuații de o zi. Acum doi ani a fost un maxim tradițional, care este în 12 august, dar americanii au mai văzut un maxim mai mare în 13 august, pentru că acea concentrație de materie pornită de la cometa Swift-Tuttle a fost mult mai mare atunci.

Anul acesta se anunță maximul pe 13 august dimineața, ceea ce înseamnă că, pentru România, maximul va fi în noaptea de 12 spre 13 august.

Observațiile se fac dintr-o zonă cu cer negru, curat, liber de poluarea luminoasă, care nu doar că ne împiedică să observăm fenomenul, dar ne și îmbolnăvește”, a punctat președintele SARM (Societatea Astronomică Română de Meteori), Valentin Grigore.

Specialiștii recomandă urmărirea acestui fenomen din locuri cât mai întunecate posibil. Momentul optim pentru observare este în primele ore ale dimineții, înainte de răsăritul soarelui.

Meteorul, un fenomen luminos văzut pe cer, se manifestă ca o dâră de lumină sau „stea căzătoare”.

„El provine dintr-o particulă ce vine din spațiu, numit meteoroid, care provine din dezintegrarea cometelor sau asteroizilor. Meteoroidul arde în atmosfera terestră, la 80-100 de kilometri altitudine, și atunci îi spunem meteor. Dacă este mai mare și nu arde în întregime, cade pe pământ sub formă de meteorit. La Perseide nu este cazul, pentru că meteorii provin din dezintegrarea cometei Swift-Tuttle – numită corp părinte.

Observațiile se fac cu ochiul liber, nu prin instrumente. Pot apărea și bolizi, acei meteori mai luminoși decât Venus. Nu există absolut niciun pericol pentru Pământ. Particulele sunt atât de mici și au o densitate atât de mică, încât ele nu supraviețuiesc arderii prin atmosferă. Densitatea lor este ca a unui bob de cafea, încât ard în atmosferă. Atmosfera ne apără”, a explicat Grigore.

Alți curenți de meteori. Când mai sunt ”ploi de stele”

În mişcarea sa pe orbită, Pământul întâlneşte curenţii de meteori în aceleaşi zone, punctul lor maxim de activitate producându-se într-o anumită perioadă a anului.

Aceşti curenţi de meteori poartă denumirea constelaţiei sau a stelei în dreptul căreia este situat radiantul: Perseide, Leonide, Aqaride, Capricornide.

În 2023, au mai fost:

• 22 – 23 aprilie: maximul curentului de meteori Liridele
• 6 – 7 mai: maximul curentului de meteori Eta Aquaridele
• 28 – 29 iulie: maximul curentului de meteori Delta Aquaridele

Urmează:

• 12 – 13 august: maximul curentului de meteori Perseidele
• 21 – 22 octombrie: maximul curentului de meteori Orionidele
• 17 – 18 noiembrie: maximul curentului de meteori Leonidele
• 13 – 14 decembrie: maximul curentului de meteori Geminidele

Primele observaţii despre vizibilitatea unui astfel de fenomen se găsesc în cronici chinezeşti, unde se spune că, în anul 36, într-o singură noapte au fost văzuţi peste 100 de meteori.

Primul observator care a determinat rata orară a curentului de meteori al Perseidelor a fost Eduard Heis, care, în 1839, a numărat 160 de meteori pe oră. Calculul orbitei Perseidelor a fost realizat între 1864-1866 de Giovanni Schiparelli (1835-1910).

El a constatat o strânsă legătură a fenomenului cu orbita cometei Swift-Tuttle, care trece prin apropierea Soarelui o dată la 120 de ani. Numele de Perseide a fost dat tot de Schiparelli în 1866.