Nea Tănase, cel mai priceput țuicar dintre țuicari
În Brăduleț, am ajuns căutând case de vânzare, atras de frumusețea poalelor acoperite de păduri dese de fag ale Făgărașilor și unde poți admira cursul șerpuit al Vâlsanului.
„Cine vine să vizioneze aici nu mai pleacă”, m-au avertizat localnicii. Am plecat, dar m-am întors să descopăr mai multe despre viaţa acestui sat argeșean, care pe alocuri adăposteşte oameni „încăpăţânaţi”, în case mai bătrâne decât timpul sau gospodari-slujitori ai tradițiilor.
Unul dintre aceștia din urmă este și printre puținii păstrători ai unei lumi care dispare, cea a povarnagiilor.
Nea Tănase, zis „Tractoraș”, căci despre el este vorba, a transformat acest meșteșug într-o adevărată artă.
În curtea lui, îmbrăcată în straie de toamnă, se vede buna rânduială. Uneltele cu mânere lustruite de mâinile sale şi ale celor doi fii sunt aranjate de parcă timpul ar fi fost la fel de răbdător ca pe vremea copilăriei. Sapa, toporul, lopeți, butiile în care depozitează borhotul fac parte din arhaicul arsenal de lucru al marelui țuicar. Un obiect nou, cumpărat de la magazinele sătești, nu s-ar potrivi în peisaj. Până şi teancul de ziare aflat aici are o distincţie aparte, o patină, în anturajul unui șopron fără vârstă şi-al unui prag de lemn scobit de paşi. Am fost bucuros să văd că e cititor de Argeș Expres, „abonat fidel”, cum cu mândrie s-a prezentat. „Aici îmi încep dimineața, beau cafeaua și citesc ziarul dumneavoastră. Dacă e frig, trag scăunelul lângă focarul cazanului. Azi așa, mâine așa … până când soarta mi-a îngăduit, iată, să-mi aducă la poartă chiar un reprezentant de-al ziarului preferat, în carne și oase”. Nu mi-a fost deloc greu să intru în vorbă cu dumnealui, fiind un bun povestitor, posibil reminiscențe ale locului de muncă de unde s-a pensionat.
„În familia noastră, într-un fel sau altul, toți suntem întreprinzători. Nu ne-am gândit și nu ne gândim nici acum că ar fi o afacere, mai degrabă este o poveste pe care încercăm să o spunem și ducem mai departe. Continuăm o tradiție a familiei, veche de aproape 30 de ani, tradiție întemeiată de mine și continuată de fiii mei. Deși la bază suntem electricieni ori ingineri, s-a dovedit că ne place la fel de mult să construim și povești bazate pe lumea satului, povești în care rețeta proprie am transmis-o din tată în fiu de-a lungul timpului”, a povestit acesta.
Funcția lui „Tractoraș”, din care s-a pensionat, a fost cea de Șef de tură al unei importante hidrocentrale din județul nostru. Pasiune transmisă și fiului celui mare, Radu, dar și inginerului Ionuț, alintat de familie - Titi.
„Mi-ar fi plăcut să lucrez în chimie. Dacă nu ştii chimie, parcă nu ştii nimic. Am învăţat şi mecanică, şi electrotehnică. Mă descurc în orice domeniu”.
„- Mai folosiţi ce ştiţi din chimie, aici, acasă?”
„- Doar când beau țuică. Ştiu că ăla e alcool etilic, obţinut prin fermentaţia prunelor și că prunele sunt de bază. Imediat se stabilește o chimie aparte cu licoarea îndrăgită de mai toți bărbații. Cu atât mai mult când stai pe lângă cazan câte-o zi întreagă ca să obții lichidul chihlimbariu, de-ți dă bujori în obraji și foc la inimă. Și mai provoacă și certuri în familie, uneori. Totuși, nu există băutură mai bună decât cea realizată natural. O confirmă și medicii care recomandă un păhărel din când în când. Dar doar unul. Noi, ca buni ascultători, mai sărim calul".
Redevenind serios, nea Tănase speră că va trăi destul cât să vadă și nepoții preluând ștafeta acestei afaceri sezoniere. Momentan se ajută cu Radu, fiul cel mare. Dar și Titi se mai ocupă. E prestare de servicii în sistem familial, unde vin atât clienți localnici, cât și din zonă, atrași de renumele povernei.
Întrebat dacă ține secret procesul tehnologic, nea Tănase ne spune că și dacă ar vrea nu l-ar putea ține, întrucât oaspeții săi participă efectiv la facerea țuicii. Ba încă dumnealor stabilesc timpul de fierbere al fiecărui cazan (în medie o oră și un sfert), când să adune țuica, cum să guste „fruntea”, ori cât să lase să curgă. „În plus, activitatea noastră este omologată, certificată de vamă. Dacă există cu adevărat un secret, acela este să știi când să le culegi și când să le aduci la distilat. Profit de ocazie și transmit tuturor clienților noștri, prin intermediul ziarului Argeș Expres, că-i aștept cu aceeași ospitalitate, cu tradiționalii cartofi la jar și undița pregătită pentru dat la pește în… botă. Le doresc sănătate, că-i mai bună decât toate!”, a transmis nea Titi.
Am plecat de la Povarna cu clopoțel, fermecat de povestirile lui Nicușor Tănase, pe care nu te saturi să-l asculți nici când tace, lăsând în urma mea o lume a satului plină de umanitate și un sat care nu este doar o localitate pe hartă, ci poate chiar lumea lui Dumnezeu...
