Să nu uităm: 47 de ani de la cutremurul din 1977!
În seara fatidică a zilei de 4 martie 1977, aflată sub semnul lunii pline, s-a produs în ţara noastră cel mai grav cutremur din perioada postbelică. La acea oră, 21.22, rula la televizor filmul bulgăresc "Dulce şi Amar", iar preşedintele ţării, Nicolae Ceauşescu, se afla în Nigeria, la dineul oficial organizat de omologul său, generalul Obasanjo Olusegun. Seismul cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi având epicentrul în regiunea seismogenă Vrancea, zona Andreiaşu de Jos, la o adâncime de circa 110 km, a provocat distrugeri mari în sudul şi estul ţării, cu deosebire în Bucureşti, precum şi un număr mare de victime. Violenţa lui s-a înregistrat atât pe verticală, cât şi pe orizontală, iar planul de prăbuşire al straturilor a fost de aproximativ 60 grade. Studiile ulterioare au dezvăluit că acest cutremur a eliberat o energie distructivă echivalentă cu cea emisă de 10 bombe atomice similare celei aruncate la Hiroshima.
Bilanţ tragic
Cele 55 de secunde îngrozitoare au avut în România urmări de neimaginat. Pe primul loc în lista celor mai afectate oraşe a fost Bucureştiul, acolo unde 32 de clădiri au ajuns mormane de moloz (multe dintre ele erau vechi, construite în perioada antebelică, iar 3 erau noi - blocul OD16 din cartierul Militari, blocul de pe Ştefan cel Mare-Lizeanu şi Centrul de calcul al Ministerului Transporturilor). Alte peste 130 au fost grav avariate. Sub dărâmăturile blocului de la Colonadelor şi-au găsit sfârşitul Toma Caragiu, Alexandru Bocăneţ, Doina Badea (împreună cu soţul şi cei doi copii), poeta Veronica Porumbacu, criticul Mihai Petroveanu, poetul A.E. Baconski şi soţia sa, Alexandru Ivasiuc. Din fericire, poeta Ana Blandiana nu se afla în acel moment în imobil, fiind internată cu câteva zile înainte în spital, iar soţul ei, scriitorul Romulus Rusan, a fost scos viu dintre resturile clădirii. În scurtul interval de nici un minut, s-au întâmplat lucruri demne de apocalipsă: s-au prăbuşit pereţii, s-au spart geamurile, a izbucnit focul. Panicaţi, oamenii s-au îmbulzit pe scări spre lifturi sau au rămas în casă, încremeniţi de frică. Sub impulsul groazei, câţiva s-au aruncat de la etaj şi unele femei au născut înainte de termen. Pe teritoriul României a fost instituită starea de necesitate, iar familia Ceauşescu şi delegaţia care îl însoţea a aterizat a doua zi la 08.15 pe Aeroportul Otopeni.La nivel de ţară, bilanţul final al pierderilor umane şi materiale a fost unul teribil: 1.570 morţi, 11.300 răniţi, 32.900 locuinţe prăbuşite sau grav avariate, 35.000 familii sinistrate, 763 unităţi economice afectate. Pagubele estimate s-au ridicat undeva la 10 miliarde lei, adică aproximativ 2 miliarde dolari. Pentru identificarea victimelor supravieţuitoare de sub dărâmături au fost aduse echipe de specialişti însoţite de câini dresaţi din Elveţia şi zile în şir s-a muncit necontenit la scoaterea oamenilor de sub dărâmături. Supravieţuitori ar fi fost găsiţi şi la 11 zile după producerea seismului.
Când va veni următorul cutremur puternic în România
Directorul onorific al Institutului Naţional pentru Fizica Pământului, Gheorghe Mărmureanu, spune ca următorul seism care se va produce în ţara noastră ar putea avea până la 8 grade, fiind asemănător celui din anul 1802. "Eu sunt optimist, acesta este cuvântul. Adâncimea va fi de 150-170 de km. Şansele sunt foarte mari să fie după 2040 - 2041. Sunt calcule de peste trei secole şi care văd că se satisfac. Văd că până acum nu am greşit deloc", a mai declarat Gheorghe Mărmureanu. În cazul în care se produce un cutremur mai mare, trebuie să aveţi în vedere următoarele lucruri: trebuie să pregătiţi dinainte un plan de urgenţă, să cunoaşteţi ieşirile din clădirea în care vă aflaţi, să evitaţi rănirile, să aveţi mâncare care nu se depozitează în frigider, care nu trebuie să fie gătită sau preparată. De asemenea, să aveţi kit de prim ajutor cu medicamente şi ustensilele necesare tratării unei răni. De asemenea, să aveţi pregătite şi baterii, lanterne, lumânări, sfoară, bandă adezivă, instrumente de scris, briceag, fluier şi să ştiţi mereu unde sunt actele!
Ar mai fi destule de spus, iar oamenii care au trăit acele clipe nu vor să mai aibă parte de aşa ceva şi se roagă la Dumnezeu să-i ferească de astfel de nenorociri. Pentru unii dintre cei care au scăpat, rememorarea este dureroasă, pentru că şi-au pierdut acolo rude, prieteni, cunoştinţe. Pentru România, tragedia a fost una marcantă şi în aceste momente toţi ne dorim ca un astfel de dezastru să nu se mai repete.
