„Visul românesc”, trăit de o americancă venită la Curtea de Argeș: Victoria Seitz, în aventura vieții, alături de prietenele Mariana și Olesia
În inima pitorească a României, în orașul Curtea de Argeș, am asistat la celebrarea unei povești de prietenie profundă și încântătoare între trei femei deopotrivă pasionate de cultură, experiențe noi și conexiuni umane autentice. Victoria Seitz, o fostă profesoară de marketing la California State University San Bernardino, SUA (a obținut în 1987 titlul de Doctor în Științe - Universitatea Statului Oklahoma, Stillwater, cu teza de doctorat: „Comportamentul de patronaj al non-utilizatorilor, utilizatorilor și utilizatorilor intensivi de cataloage pentru achiziționarea de îmbrăcăminte”), s-a îndrăgostit iremediabil de țara noastră și, mai ales, de frumusețea plină de istorie a Cetății Basarabilor. Alături de ea, în această poveste, sunt prof. dr. Mariana Nicolae (din București, dar locuind acum în Curtea de Argeș) și dr. Olesia Mihai (din Iași), două prietene al căror devotament și afecțiune au traversat ani și distanțe.
Victoria Seitz a pășit pentru prima dată în România în anul 2002, într-o călătorie academică la Iași și București, ocazie cu care le-a întâlnit pe româncele ce aveau să-i devină cele mai bune prietene. De atunci, legătura ei cu aceste meleaguri a devenit tot mai profundă și mai pasională. Îndrăgostită de frumusețea rurală a țării și de autenticitatea orașului Curtea de Argeș, Victoria a revenit în aceste locuri de mai multe ori de-a lungul anilor, observând cu uimire și bucurie evoluția și creșterea comunității locale.
În februarie anul acesta, ea a decis să petreacă o scurtă vacanță în Orașul Regal, pentru a o sărbători, împreună cu Mariana Nicolae, pe Olesia Mihai, cu ocazia împlinirii unei frumoase vârste. La distanță de 7 ani de ultima întâlnire, cele trei au reînviat amintiri și au creat noi experiențe în cadrul oportunității ivite de explorare a prieteniei și a locurilor.
Pe Victoria am întâlnit-o acasă la Mariana Nicolae – un decor atemporal, cu mobilier romantic și elegant, emanând mult bun gust și dragoste pentru artă, la adăpostul căruia cea mai bună îndeletnicire este aceea de a depăna povești și amintiri. Modul în care este amenajat interiorul stă sub semnul eclecticului și reflectă influențe ale multelor călătorii pe care le-a făcut de-a lungul vieții. Învăluite de căldura binefăcătoare a focului care fremăta în șemineu, ne-am așezat la taifas, în jurul unui platou pe care se aflau niște felii ochioase de pandișpan pufos cu vișine... Cuprinsă de un aer nostalgic, profesoara de marketing de peste Ocean ne-a mărturisit că este îndrăgostită sincer de România și, mai ales, de Curtea de Argeș. A vizitat prima dată orașul nostru în anul 2004, și, deși nu prea avea cu ce să te cucerească pe atunci, inima i-a rămas în acest loc. Prin urmare, după 20 de ani, timp în care a revenit în zonă de câteva ori, poate să ne spună lucruri interesante.
Cu fiecare vizită în România, Victoria a adâncit legătura sa cu cultura și tradițiile locale. Fascinată de frumusețea peisajelor rurale și de ospitalitatea oamenilor, ea a călătorit și a explorat aceste meleaguri alături de prietenele sale, descoperind fiecare aspect al pitorescului paradis și trăind „visul românesc”. În acest cadru, compania celor două prietene din bătrâna Dacie i-a fost neprețuită.
„Iubesc Curtea de Argeș! Am venit pentru prima dată în România în 2002, la Iași, ca profesor Fulbright. Am fost invitată la Universitatea <<Al. Ioan Cuza>>, timp de un semestru, pentru a le ține studenților diferite prelegeri. Așa am cunoscut-o pe Olesia. Apoi, am ajuns în București, unde am avut ocazia să o întâlnesc pe Mariana. M-am întors în România în 2004, 2006, 2008, 2011 și 2017, fie ca specialist Fulbright, fie pentru a participa la numeroase conferințe din sfera mea de activitate academică. Ultima dată a fost, deci, în urmă cu 7 ani, așa că a trecut ceva vreme de când nu am mai pășit pe aceste meleaguri frumoase. Tot atâția ani m-au ținut departe de prietenele mele preferate, Olesia și Mariana”, a început Victoria să ne relateze.
Îi place mult zona de provincie, pentru autenticitate și liniște. Deși știe că este un oraș mic, consideră Curtea de Argeș un loc ofertant. Și, ca să înțeleagă mai bine esența comunității, a pus întrebări și s-a documentat cu privire la istoria așezării, dar și a țării, astfel că poate să creeze comparații și să traseze paralele între societatea românească și cea din care provine.
„Eu sunt îndrăgostită de natură și de zonele rurale... Mă ajută să mă relaxez. Am avut ocazia să vizitez și Timișoara, dar tot la Curtea de Argeș mi-a rămas inima. Ca americancă, venind dintr-o societate atât de diferită, aici totul pare mult mai ușor. Curtea de Argeș este un oraș foarte curtenitor. Cu timpul, i-am învățat și istoria, știu că a fost cândva capitală... În cei peste 20 de ani de când am tot venit în zonă, am văzut acest oraș evoluând și parcursul său este uluitor. Este un semn bun că privești o comunitate crescând așa de mult, de spectaculos... Înseamnă că oamenii care o alcătuiesc chiar își dau interesul pentru viitor.
Totul aici este superb. Nu te poți abține să nu admiri dealurile, munții, aerul proaspăt. Nu neg că mi-a plăcut și Bucureștiul, dar acolo este metropolă, este agitație, este zgomot, ca și-n marile orașe ale Americii. Aici, în provincie, poți să asculți și glasul naturii, să contempli împrejurimile. Iar casa Marianei este foarte primitoare și potrivită pentru meditație. Avem parte de un timp de calitate împreună. Am vizitat, cu acest prilej al revenirii mele la Curtea de Argeș, Barajul Vidraru, unde peisajul m-a impresionat mult...”, ne-a împărtășit Victoria.
De-a lungul anilor, prietenia dintre ea, Olesia și Mariana a fost una solidă și plină de împliniri. Aceste trei femei remarcabile și-au unit pasiunile și experiențele pentru a crea împreună proiecte valoroase, inclusiv cărți și articole academice, oferind soluții și perspective unice în domeniul marketingului și al imaginii personale. Povestea lor de prietenie transcende granițele și diferențele culturale, demonstrând puterea conexiunilor umane autentice și a învățăturilor reciproce.
„Mariana a fost și ea bursieră Fulbright în America și a stat 6 luni la universitatea unde predam, California State University, iar Olesia a venit ulterior, la Universitatea Santa Barbara, California, tot ca bursieră Fulbright. Din aceste intersectări ale noastre au rezultat două cărți pe care le-am scris împreună cu Mariana. Una dintre ele se numește <<Cheia Succesului. Imaginea profesională>>, și a apărut în 2008, la Editura Humanitas, cealaltă a apărut la Editura ASE. Mariana este foarte creativă și profundă. M-a ajutat să dezvoltăm aceste două proiecte, le-a scris, le-a editat, le-a tradus și le-a pregătit pentru tipărire... Am redactat și numeroase articole academice, cu privire la business și marketing. Prietenia noastră ne-a ajutat să descoperim mai multe despre noi înșine. Ea este cea care are condeiul și povestea, eu vin cu exemple din SUA, vorbim despre tendințe internaționale, despre cum se fac lucrurile în diverse alte zone și așa ne completăm. Fiecare am beneficiat de pe urma prieteniei noastre, atât profesional, cât și pe plan personal. Între noi trei este o legătură specială pe care o prețuiesc. Mă bucur mult de faptul că am asemenea prietene de suflet!”, a punctat Victoria.
În cartea amintită, cele două autoare împletesc experiențele total diferite – una românească, cealaltă americană – pentru a oferi soluții simple, aflate la îndemâna oricui, în vederea formării unei imagini personale favorabile promovării ulterioare, pe scara ierarhică, a unui debutant – alegerea vestimentației corecte de serviciu, cizelarea artei de comunicare orală și scrisă, pregătirea unui discurs etc..
Pentru Victoria, România a devenit mai mult decât o destinație turistică, este un loc în care a descoperit noi înțelesuri și perspective asupra lumii.
„Povestea mea este despre experiența românească și cum șederea aici a trezit în mine un nou nivel de sensibilitate despre care nu știam că-l am înainte de a călca pe pământ românesc... Oamenii pe care i-am întâlnit m-au ajutat să înțeleg mai multe despre Europa de Est și despre ce se află dincolo de ceea ce noi numim <<Cortina de Fier>>. Am aflat despre luptele și greutățile pe care acest popor le-a dus, în timpurile de restriște din vremea lui Ceaușescu, dar și înainte de regimul comunist... Și am înțeles mai bine și viața Marianei și a Olesiei. Așa am conștientizat cât de multă propagandă circulă în Statele Unite privitor la lumea de aici. <<Puterea absolută corupe absolut>>, iar în America se citează des această afirmație. Știu că în România asta s-a întâmplat. Dar am aflat că, în Europa de Est, deși țările s-au aflat sub dominație comunistă, au fost guvernate diferit. De pildă, Cehia a înflorit, în timp ce în România a fost multă opresiune, oamenii au suferit lipsuri. Încă sunt destui lideri, și astăzi, cărora nu le pasă de poporul lor. Pot spune că și America a avut o conducere căreia nu i-a păsat de oameni și nu știm ce va urma nici după noile alegeri. La nivel înalt, totul se aranjează, dar noi, oamenii obișnuiți, suferim...”, a observat profesoara din California.
Prin vocea sa, Victoria Seitz împărtășește o înțelegere profundă și apreciere pentru România și locuitorii săi, subliniind bogăția culturală și umană a acestei țări și încurajând oamenii să descopere și să prețuiască frumusețea și autenticitatea lumii în care trăiesc. În vreme ce, pentru mulți români, „visul american” este asociat cu oportunitățile economice și cu stilul de viață occidental, într-o țară considerată a succesului și a prosperității, unde se poate ajunge la realizarea personală și la împlinirea obiectivelor, iată cum, pentru un american, ia ființă „visul românesc”, asociat cu conștientizarea profundă a bogăției culturale și a valorilor umane pe care România le oferă. Pentru Victoria și pentru alți călători străini, țara noastră reprezintă un loc al înțelegerii și al împlinirii interioare, oferind perspective și experiențe care pot schimba viziunea asupra lumii și a propriei existențe. Redăm ce ne-a mărturisit Victoria:
„Cred că experiența românească m-a făcut o persoană mai bună, de la lucruri mărunte, precum mâncarea și băuturile de aici, la interacțiunea cu oameni deosebiți. Când mă gândesc la toate locurile din lume pe care le-am vizitat, aici este, cu siguranță, cel preferat și o spun cu toată sinceritatea. Înainte să vin în România eram foarte naivă, deși călătorisem mult. Dar, având ocazia să pătrund adânc în cultura locului, am văzut că românii au trecut de-a lungul timpului prin experiențe grele, pe care eu nu le-am avut, așa că am învățat de la ei că trebuie să fii pregătit pentru orice, că lumea se schimbă continuu și că oricând pot veni peste noi nenorociri și încercări dificile. În ziarele din America nu citești despre freamătul lumii de aici, nici despre ceea ce se întâmplă în Moldova, întrucât aceste informații sunt nesemnificative pentru americani. Paginile ziarelor abia ajung ca să scriem despre noi... Aici am învățat ceea ce nu se predă nici în școală, nici în altă parte. Înainte să ajung prima dată în România, când am acceptat bursa Fulbright, m-am întrebat unde este această țară. Nu aveam idee, pentru că nu știam nimic despre ea...”.
Acum pensionară și având mentalitatea omului trecut prin viață, care ajunge la acel nivel superior de înțelepciune, oaspetele de peste Ocean apreciază cel mai mult sinceritatea oamenilor și valorile umane pe care le găsește aici, în contrast cu unele aspecte ale culturii și societății americane pe care le consideră mai superficiale și mai lipsite de conexiuni umane autentice:
„Vii într-o țară considerată înapoiată, subdezvoltată, săracă și descoperi că are un volum imens de cultură și tradiții, de istorie și de substanță. Deși un popor simplu, românii au mult mai mult decât avem noi, americanii, pentru că sunt apropiați unii de alții. Sunt conectați bine între ei, au relații puternice de familie, au iubire. În America domină știrile despre divorțuri și oamenii sunt reci, superficiali, familiile sunt risipite. Voi, românii, aveți mai mult decât noi, aveți ceea ce găsești adânc în suflet, aveți identitate și sentimentul de apartenență, de moștenire. Ar trebui ca toți oamenii acestei țări să vadă că au atât de multe de oferit și să nu mai lase străinii să facă în locul lor afaceri și să-i stăpânească. Asta le spun de fiecare dată studenților din România: încerc să le insuflu ideea că au multe de oferit, pentru că am auzit deseori români spunând că nu sunt suficient de buni. Ba da, sunt suficient de buni! Chiar sunt mai buni, pentru că au propriile lor lucruri, au ceea ce le trebuie ca să iasă în față!”, a concluzionat Victoria.
De la aspectele foarte profunde, am orientat discuția și înspre lucruri ce țin de cum se „simte”, la nivel de divertisment, „visul românesc”. O parte importantă a experienței sale a fost și descoperirea vinurilor românești, pe care le-a apreciat și promovat cu entuziasm:
„Am petrecut Revelionul 2004-2005 aici, cu Mariana și Olesia. Ele au avut energie toată noaptea. Ne-am întors acasă la 3 dimineața și eu eram epuizată. Este uimitor câtă vitalitate au românii, fiind capabili de a petrece o noapte întreagă și de a nu se îmbăta, chiar dacă gustă mereu din licorile aflate în pahare. Sunt oameni calzi, oricum, până și limba sună prietenos. Gazdele de la hoteluri și pensiuni sunt foarte amabile și primitoare. Ciocolata caldă aici este foarte gustoasă, ca nicăieri în alte locuri unde am fost. Un alt lucru bun de tot este cafeaua: are un gust intens așa cum doar în Brazilia, unde m-am născut eu, mai găsesc. Cât privește mâncarea, mămăliga este la putere! Aici am mâncat și sarmale, pe care le asociez cu sărbătorile importante. Sunt atâtea feluri de mâncare, atâtea aperitive încât, când să ajungi la felul principal, deja ești sătul... Îmi amintesc că, la vizita din Iași, în 2002, am fost întristată de faptul că nu am găsit suvenire: nici tricouri, nici magneți. Nu știam ce să cumpăr ca amintire... Acum, se găsesc peste tot și asta mă bucură nespus! Desigur, nu mă refer la cele care sunt produse în China. Am dus acasă și din băuturile tradiționale. Am luat contact cu vinurile românești și, când am ajuns în SUA, în California, unde locuiesc, am căutat să promovez vinurile de aici și chiar să creez o legătură prin care să se importe din România vin, care să se vândă acolo. O vreme a funcționat această asociere...”.
Încheiem aici povestea prieteniei dintre Victoria Seitz, Olesia Mihai și Mariana Nicolae, care este un omagiu adus conexiunilor umane și călătoriilor care ne deschid perspective noi asupra vieții. Dincolo de limitele impuse de foaia de hârtie a ziarului sau de interfața unui site, frumoasa relație va continua până când va îngădui Cel de Sus. A fost fascinant să aflăm cum, într-un oraș modest al României, două românce și o americancă descoperă și împărtășesc bucuria prieteniei și frumusețea călătoriei... În ciuda diferențelor culturale și sociale, conexiunile umane și descoperirile personale transcend granițele și ne oferă oportunitatea de a ne îmbogăți sufletele și de a îmbunătăți înțelegerea lumii din jurul nostru.