Reportaj: Barajul Vidraru - capodoperă a ingineriei româneşti, împlinește 58 de ani de la darea în folosință

Un lac cu un volum brut de 450 milioane mc

Barajul Vidraru, capodoperă a ingineriei româneşti, a fost proiectat de prof Radu Prişcu, reprezentând, la vremea la care era pus în funcţiune (1966) o premieră impresionantă. Amenajarea este formată dintr-o acumulare de mari dimensiuni, un baraj din beton în dublu arc, o galerie de aducţiune, o centrală subterană şi o galerie de fugă, întregul ansamblul urmând ideile unui concept modern.

Finalizat în perioada 18 octombrie 1963 - decembrie 1965, Barajul Vidraru a presupus  forarea a  42 km de galerii subterane, 1.668.000  mc excavaţii  de rocă şi 929.000 mc de beton. Are înălţimea de 166,6 m, lungimea la coronament de 307 m, înălţime la bază de 25 m şi înălţimea la coronament de 6 m, fiind format din 22 blocuri de beton, cu câte o lăţime de 14 m fiecare. Barajul zăgăzuieşte apele dintr­-un bazin  hidrografic  imens, care se întinde pe 745 kmp, fiind un lac cu un volum brut de 450 milioane mc şi un volum de 409 milioane mc. Având o lungime de 14  km şi o suprafaţă desfăşurată de 170 ha, Vidraru este al doilea lac din ţară ca volum - dintre lacurile de pe râurile interioare - după Izvorul Muntelui, care deserveşte centrala de la Bicaz, cu un volum de 1,1 miliarde mc. Lacul captează mai multe bazine hidrografice, dar cel mai mare aport îl aduce râul Argeş - 7,5 mc/sec - şi încă 10 mc/sec - râurile Doamnei şi Vâlsan. Debitul mediu cumulat este de 19,7 mc/sec.

Aducţiunea principală înseamnă un tunel prin inima muntelui, pe lungime de 2.130 m şi cu un diametru de 5,15 m, care tranzitează apa cu un debit de 90 mc/sec, cu o viteză de curgere de 4 mc/sec şi o presiune de 12 atmosfere. Un element absolut în premieră pentru România - chiar şi în 2024 - este conducta forţată: un puţ forţat, în plan vertical, subteran, în inima muntelui, cu o adâncime de 183 m şi diametrul de 4,10 m, care rezistă la presiuni între 16 şi 36 atmosfere şi are o cămăşuială dublă, atât exterioară, cât şi interioară, rezistentă la presiuni fenomenale.

Un alt lucru unic al barajului este castelul de echilibru, de 145 m înălţime şi cu diametrul de 7 m, având rolul de a prelua oscilaţiile apei în momentele de oprire sau pornire a agregatelor. De asemenea, sala maşinilor este situată la 104 m sub albia râului Argeş şi reprezintă o cavernă cu o lungime de 67,8 m, înălţime de 31,7 m şi lăţime de 16,7 m, care adăposteşte nişte bijuterii de grupuri livrate de Întreprinderea Skoda din Cehoslovacia la acea vreme. Centrala hidroenergetică are o putere totală de 647,65 MW, 220 MW putere instalată şi produce o energie anuală într-un an hidraulic mediu de 1,3 miliarde de KW/h. Cele 4 turbine Kaplan şi 7 transformatoare asigură o producţie de energie într-un an hidrologic mediu de 400 GW/h/an. Centrala valorifică potenţialul hidroenergetic al Argeşului pe un sector de 28 km lungime (Cumpăna-Oeşti), cu o cădere totală de 324 m.

Ca sursă de energie hidroelectrică, Centrala Vidraru contribuie la mixul energetic regenerabil al ţării, oferind o alternativă verde şi sustenabilă la sursele tradiţionale de energie. Participarea Centralei Vidraru la producţia de energie electrică contribuie la securitatea energetică a României, ajutând la reducerea dependenţei de sursele de energie importată.

Visul lui Dej, cununa lui Ceauşescu

Barajul Vidraru este atât de bine consolidat încât nici chiar cutremurul din anul 1977 nu i-a provocat vreo fisură, rezistenţa sa de peste 50 de ani fiind o dovadă certă a calităţii şcolii de hidroenergetică din ţara noastră. Investiţia totală a fost de 1,47 miliarde de lei la nivelul anului 1966, fiind amortizată în 28 de ani. O lucrare similară ar costa azi 450 de milioane de euro. Iar dacă, printr-o minune, cineva ar veni cu acei bani, construcţia va fi imposibil de demarat pentru că investitorul se va lovi de legislaţie şi de opoziţia ecologiştilor. Acum nu se mai poate construi un baraj de felul acesta dacă nu se dispune de un bazin propriu. Este interzisă inundarea unor hectare întregi, deoarece se schimbă microclimatul zonei. Mai mult, nu se mai pot face capturi de râuri pentru alimentarea acelui lac, ori la Vidraru s-a inundat o suprafaţă de 870 de hectare. La vremea când s-au început lucrările la Vidraru, în 1961, nu s-au luat în considerare aceste lucruri. Trebuia doar pus în aplicare visul liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, care voia o hidrocentrală impresionantă pe râul Argeş. N-a avut norocul să o vadă gata, el stingându-se din viaţă în 1965.

Urmaşul şi, totodată, rivalul său, Nicolae Ceauşescu, a tăiat panglica pe 9 decembrie 1966. La momentul punerii în funcţiune, barajul de pe Argeş era al cincilea din Europa şi al nouălea din lume între construcţiile similare. Acum, cu cei 166 de metri înălţime ai săi, a rămas pe locul cinci pe continent, dar a coborât pe poziţia 27 în lume.

Cum funcţionează

Principiul de funcţionare al Barajului Vidraru este acela al unui baraj hidroenergetic care utilizează energie hidraulică pentru a produce electricitate. Pe lângă rolul său principal de acumulare a apei, barajul din beton serveşte şi ca structură de sprijin pentru instalaţia hidroelectrică aferentă. Iată paşii principali ai funcţionării Barajului Vidraru:

Colectarea Apei - Barajul Vidraru colectează apa din bazinul hidrografic al râului Argeş, în lacul creat, format în amonte.

Controlul Fluxului de Apă - Prin  intermediul  structurilor  de  control  şi  al canalizărilor, barajul reglează fluxul de apă care trece prin el. Acest control este important pentru a gestiona fluxul de apă şi a-l dirija către turbinele hidrocentralei în funcţie de cerinţele de producţie de energie.

Transferul Apei către Hidrocentrală - Apa acumulată în lacul format în amonte de baraj este eliberată prin intermediul conductelor şi canalizărilor către hidrocentrală. Această apă călătoreşte apoi spre turbine pentru a genera energie electrică.

Turbine Hidraulice - Apa care curge spre hidrocentrală alimentează turbinele hidraulice. Turbinele sunt cuplate la generatoarele electrice, iar mişcarea rotoarelor turbinei converteşte energia hidraulică în energie mecanică.

Generarea de Electricitate - Generatoarele electrice transformă energia mecanică în energie electrică prin intermediul principiului electromagnetic. În general, generatoarele sunt echipate cu rotoare şi statoare care, în mişcarea generată de turbine, induc un curent electric.

Transmisia Electricităţii - Energia electrică generată este transmisă către reţeaua electrică naţională. Hidroelectrica Vidraru este conectată la sistemul energetic al României, astfel încât energia produsă să fie distribuită şi folosită la scară largă.

Controlul şi Monitorizarea Operaţiunilor - Operaţiunile hidrocentralei şi ale barajului sunt monitorizate şi controlate de către personalul specializat. Aceştia asigură funcţionarea eficientă şi sigură a întregului sistem.

Legenda satului scufundat

Lacul Vidraru ascunde, sub milioanele de metri cubi de apă, povestea fascinantă a unei comunităţi cât se poate de reale, care vibra cândva de viaţă. În 1965, pentru începerea impresionantului proiect de infrastructură, constructorii scufundau o întreagă enclavă a comunei argeşene Arefu, iar legendele locale vorbesc adesea despre oameni ce-au pierit sub ape şi cruci de cimitir ce ies, din când în când, la suprafaţă. Tragica legendă a oamenilor de la Cumpăna, care au refuzat să-şi abandoneze casele şi au preferat să moară în odăile lor, sub puhoaiele de apă, la inundarea cotrolată a zonei ce avea să devină lacul Vidraru, depăşeşte, la nivel de scenariu, dramaticul sfârşit al Titanicului.

Dincolo de folclorul ţesut pe marginea unui moment consemnat în istorie, acela al umplerii giganticei acumulări de apă, stă adevărata povestea a unei comunităţi dezvoltate tocmai pe fondul realizării construcţiei ce avea s-o condamne la dispariţie.

Cu mult înainte de a se gândi şi de a porni construcţia hidrocentralei şi a lacului Vidraru, exista, în amonte de ceea ce reprezintă astăzi barajul, o zonă neîmpădurită, cu ocoale, cabane forestiere şi turistice şi câteva locuinţe ale celor care desfăşurau acele activităţi, dar şi câteva construcţii mai impunătoare ale unor familii înstărite - precum Casa Verde, fosta vilă a Brătienilor (deja o ruină la momentul umplerii lacului), situată undeva în dreptul actualei Cabane Cumpăna, şi o bisericuţă.

Pe lângă aceste construcţii, mai toate din lemn, au început să funcţioneze şi câteva chioşcuri comerciale, care s-au înmulţit ulterior, când s-a dat startul lucrărilor la baraj, după constituirea şantierelor, odată cu instalarea coloniilor muncitoreşti care au lucrat la Tunelul pentru captarea în Lacul Vidraru a Topologului şi la galeria de la Valea cu Peşti. În acea zonă a comunei Arefu se dezvoltase un fel de enclavă - pentru că e impropriu spus sat - pe teritoriul căreia vieţuiau, laolaltă cu localnicii care îşi încropiseră mici gospodării, şi oameni care se ocupau de exploatări forestiere sau turism, comercianţi, crescători de animale, muncitori de pe şantierele acumulării Vidraru.

Umplerea lacului a însemnat dispariţia pentru totdeauna a coloniei de la Cumpăna. În 1999, când s-a dat dispoziţie să se uzineze cea mai mare parte a apei din lac, nivelul acumulării scăzuse atât de mult, încât se vedea cu ochiul liber cum se realizează confluenţa râurilor Buda şi Capra, iar în apropiere de Cumpăna puteau fi zărite, de pe mal, fundaţiile acestor construcţii mai importante. Fenomenul s-a mai repetat câţiva ani mai târziu, când iar a scăzut nivelul lacului şi din nou s-au zărit acele fundaţii. Totuşi, documentele vremii spun că membrii comunităţii de la Cumpăna au fost nu doar evacuaţi, ci şi despăgubiţi, iar, la umplerea lacului, tot ceea ce se afla acolo a fost tratat cu seriozitate maximă. Spre exemplu, absolut toate latrinele ţărăneşti din zona care avea să fie inundată controlat au fost temeinic dezinfectate, pentru a se evita infestarea apei lacului.

În 2016, la 50 de ani de la darea în folosinţă, în semn de preţuire şi de recunoştinţă pentru un mare inginer şi profesor, barajul Vidraru a primit numele proiectantului şef şi coordonatorului de proiect, prof. Radu Prişcu. La acea vreme, un baraj de beton dublu arc şi cu proporţii absolut impresionante era o premieră.

Barajul Vidraru şi zona înconjurătoare au devenit şi o atracţie turistică importantă. Vederea spectaculoasă a barajului, a lacului şi a peisajului montan atrage numeroși turiști.