Abordarea micului pacient - Interviu cu dr. Tudor Pop, medic pediatru la Clinica Amalife Curtea de Argeș
La Clinica Amalife din Curtea de Argeș, serviciile de Pediatrie sunt dedicate sănătății și dezvoltării armonioase a copiilor de toate vârstele.
Dr. Tudor-Constantin Pop, medic specialist pediatru, aduce o abordare empatică și profesională în îngrijirea celor mici, cu o experiență bogată obținută în cadrul Spitalului Maria Sklodowska Curie din București. Dr. Pop se angajează să ofere servicii medicale de cea mai bună calitate, având în vedere atât aspectele fizice, cât și emoționale, ale fiecărui pacient.
Patologii și servicii frecvente în pediatrie:
- Consultații pentru afecțiuni respiratorii pediatrice
- Monitorizarea dezvoltării și creșterii
- Tratarea infecțiilor acute și cronice
- Vaccinări și consiliere parentală
- Evaluarea și tratarea afecțiunilor gastrointestinale.
Fiecare consultație este o oportunitate de a pune bazele sănătății pe termen lung și de a oferi părinților încrederea că micii pacienți beneficiază de cea mai bună îngrijire.
De-a lungul carierei, Dr. Pop a tratat cu succes cazuri complexe și diverse, acumulând cunoștințe profunde în pediatrie. Motivația sa constantă vine din dorința de a îmbunătăți viața copiilor și de a oferi îngrijire medicală de înaltă calitate.
În prezent, Dr. Pop își aprofundează expertiza în pneumologie pediatrică, fiind determinat să contribuie în mod semnificativ la sănătatea respiratorie a copiilor.
"Vindecarea copiilor este o sursă de satisfacție și motivație, iar fiecare mic pacient este o responsabilitate ce merită toată atenția și grija mea", spune dr. Tudor Pop, pe care vă invit să-l cunoașteți în interviul următor.
- Dacă întrebi un copil ce vrea să devină când va fi adult, cei mai mulți spun: medic! Așa a fost și în cazul dumneavoastră?
- Da! Chiar așa a fost. Părinții mei sunt amândoi medici pediatri și mi-au insuflat, inițial, pasiunea pentru Biologie, Chimie și științele conexe. E drept că am avut rare momente în care parcă-mi doream altceva, dar a fost ceva pasager...
- De ce Pediatrie?
- Așa cum am spus anterior, cred că o mare influență a avut-o faptul că și părinții mei profesează în aceeași ramură. Alegerea am făcut-o undeva în liceu.
Am fost expus spitalelor de pediatrie dintotdeauna, iar odată cu intrarea la Facultatea de Medicină, s-a implementat și mai adânc în conștiința mea această opțiune. Pediatria este altceva!
Mă refer aici la atmosferă, atât în spital, cât și în regim ambulator, copiii se raportează altfel la boală, iar satisfacția este inegalabilă!
- Care sunt provocările cu care vă confruntați?
- Sunt multe provocări, dar haideți să vorbim puțin despre avantaje. Unul dintre acestea este faptul că un copil nu se ascunde atunci când vine vorba despre consultație. Dacă nu te lasă să-l consulți, ori nu are nimic, ori este ceva destul de important.
Cu timpul, înveți să distingi dintre aceste două circumstanțe. Faptul că sunt mai supărăcioși uneori, este un lucru minor.
Cât despre provocări... la nivel cultural, aș spune faptul că în dorința de a găsi o soluție cât mai rapidă, părintele pune presiune asupra medicului, iar medicul oferă soluții fără a explica în detaliu contextul. Iar acele soluții sunt ulterior diseminate ca o soluție universală pentru absolut orice copil și nu este cazul.
Așadar, sunt două tabere: oameni total împotriva unei măsuri sau pro aceleiași măsuri. Iar tu, ca medic, trebuie să-ți adaptezi răspunsul pentru fiecare, deoarece adevărul este undeva la mijloc...
- Ați interacționat și cu sistemul de sănătate public, și cu cel privat. Ce avantaje sau dezavantaje oferă fiecare pentru un medic pediatru, dar și pentru pacienți?
- Sistemul de stat oferă avantajul unei urmăriri multidisciplinare și complexe, capacități de diagnostic pe care eu, cel puțin, în sistemul privat nu le-am găsit așa comasate, într-un singur loc, însă, dezavantajul este durata semnificativă a oricărei programări de tip ambulator.
Această problemă începe să se acutizeze și în sistemul privat. Din același motiv, pentru că sunt câțiva medici supraspecializați pe un segment și când cele 3-4 diagnostice la care ne gândim cu toții nu sunt valide, apelezi la medicul care a studiat o părticică mică... Dar chiar și acea persoană, în afară de a-și oferi expertiza, tot în colaborare cu sistemul de stat trebuie să facă anumite investigații.
- Care este cel mai frumos lucru pe care l-ați învățat despre copii?
- Poate va suna ușor bizar, dar am rămas cel mai plăcut surprins de copii în Stagiul de Oncologie. Mă așteptam să fie Valea Plângerii, dar nu!
Poate că de la o vârstă încolo, adolescenții, să spunem, își conștientizează altfel boala, dar copiii mai mici de vârstă, nu. De aceea sunt mult mai puternici decât cei mari. Au o dispoziție incredibilă, iar dorința personalului de a-i scuti, pe cât pot, de povara acestui diagnostic, crează o buclă de feedback pozitiv în care toată lumea se încarcă cu optimism, deși circumstanțele sunt extrem de neplăcute...
- Copilul simte omul... Care este profilul unui medic pediatru bun?
- Să fie echilibrat, având tendința normală de a empatiza cu copilul, dar, în același timp, să rămână obiectiv și profesionist în examen, în discuția cu părintele. Trebuie să spună lucrurilor pe nume fără a leza în niciun fel copilul sau aparținătorul. Să nu fie 100% modulat după comportamentul său în cadrul consultului. De exemplu, dacă ai de-a face cu un copil neastâmpărat, trebuie să găsești o cale de a te impune, bineînțeles, într-o manieră cât mai elegantă.
- La ce schimbări în rutina copilului sau semne ar trebui să fie atenți părinții?
- Uneori nici adulții nu știu, ori dacă au impresia că știu, nici atunci nu o știu cu adevărat... Într-un fel mai ludic le spun părinților că cei mici fac 3 lucruri: mănâncă, se joacă și cresc. Dacă nu fac sistematic unul dintre aceste trei lucruri, se întâmplă ceva.
Aici mă refer la foarte multe probleme cronice care ajung să ardă greu. Și, de obicei, mocnesc până când, la un moment dat devine flagrant că nu au luat în greutate de multă vreme sau nu mai au apetit, nu mai cresc în înălțime...
Pentru partea de acut, la fel. Dintre un copil cu febră 39, dar care se prezintă bine, este dinamic, mănâncă, se joacă și unul cu febră 38,5 dar care este apatic, care „parcă nu mai este el”, acesta din urmă mă îngrijorează mai tare.
Este foarte importantă starea copilului, acel feeling general. Și-atunci, da, dacă tu ca părinte care-și cunoaște bine copilul, observi că cel mic prezintă o stare alterată, te duci la medic, la Urgențe, și vezi dacă îngrijorarea aceea este de urmărit sau nu.
- Care sunt cazurile pe care le tratați aici, la Clinica Amalife, cel mai des?
- Am rămas surprins să văd un număr mare de copii slăbuți. Din fericire, în cazul majorității este vorba despre o dietă improprie. Poate că nu sunt disciplinați la masă, dar o parte dintre ei au necesitat investigații suplimentare.
Mă așteptam să fie foarte multe cazuri de probleme respiratorii, intestinale, ceva relativ comun, dar asta mi-a atras atenția: copii cu deficit de creștere. Pe de altă parte, cazuri frecvente au fost și alergii respiratorii de diverse forme: rinite, tuse care nu se mai oprește, etc.
- Din experiența dvs. de medic, care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac mamele?
- Așa zisele sentințe pe care le pun mamele, în urma unor căutări pe internet sau din ce aud pe la vreo vecină. Aici intervine și vina pediatrilor, care trebuie să-și îmbunătățească relația cu pacienții. Cred că de aici a pornit totul.
Un părinte speriat, care are nevoie de o anumită siguranță, iar tu, ca medic, din diverse motive, nu stai să despici firul în 4 cu el și să-i explici că de obicei este vorba despre o modalitate mai particulară de evoluție a unui lucru banal...
Pediatrii trebuie să educe părinții asupra conceptului de risc, pentru că, matematic, părinții vor ca eu să le atenuez un risc mult mai mic decât își asumă ei, luându-și copilul în mașină.
Îmi spun: dle dr, dați-mi ceva pentru muci, ca să nu se întâmple nu știu ce... Statistic, șansele să se întâmple chestia aceea sunt matematic mai mici decât șansele să se întâmple ceva dacă vor urca în mașină copilul.
Dacă vrei să-ți crești copilul într-o lume fără risc - lucru pe care eu nu îl recomand - atunci le elimini pe toate, dar genul acesta de discuții le poți avea poate cu 1-2 părinți... dacă ai 30 de copii într-o zi, e imposibil!
- Cifrele în ceea ce priveşte imunizarea copiilor cu vaccinurile incluse în Programul Naţional de Vaccinare sunt îngrijorătoare. Din ce în ce mai mulţi părinţi aleg să nu îşi vaccineze copiii... Cum comentați?
- Chestiunea aceasta cu riscul, despre care discutam anterior, este lucrul care mă mâhnește cel mai puțin. Faptul că lumea nu înțelege că cea mai periculoasă reacție posibilă de la vaccin, are oricum, un risc infim de a apărea.
Vaccinurile nu cauzează autism! Dar, riscul ca varicela, rujeola, să-ți inflameze creierul este real şi de luat în seamă!.
Ceea ce mă mâhnește cel mai tare este atitudinea ostilă față de noi.
Noi, pediatrii, suntem aici doar pentru a ajuta! Ne asociază cu oculte mondiale, cu așa zisul "sistem"... Nu! Noi, medicii, suntem aici ca să tratăm, nu ca să îmbolnăvim, nu ca să facem rău!
- Ce sfat ați da părinților, bunicilor, în ceea ce privește creșterea sănătoasă a copilului?
- Să-i mai lase în pace! Să-i lase să crească, să se joace, să-i mai lase și cu febră, să nu-i mai vitaminizeze inutil, fără niște analize în prealabil care să arate o carență, să nu-i mai îmbrobodească! Nu răcește niciun copil dacă nu poartă căciulă sau mănuși!
- Unde și când vă pot găsi părinții interesați?
- Momentan, sunt disponibil la Clinica Amalife o dată pe săptămână, vineri sau sâmbătă, iar în curând începem colaborarea cu Casa de Asigurări de Sănătate.
Astfel, consultațiile nu se vor mai plăti, dacă părinții prezintă bilet de trimitere de la medicul de familie! Consultațiile se fac în baza unei programări, efectuate fizic sau telefonic la 0771 379 472.
