Ziua Tricolorului – memorie, suflare și destin
Trei culori... și tot atâtea adâncimi ale unui neam care și-a purtat istoria nu pe scut, ci pe inimă. Albastrul cerului de deasupra Carpaților, galbenul holdelor din Țara de Jos și roșul jertfei care a născut libertatea – toate au fost cusute, ca o rugă, în pânza sfântă a tricolorului românesc.
Pe 26 iunie sărbătorim drapelul. Dar sărbătorim și o idee. Un fir de destin care ne ține împreună, chiar și atunci când ne îndepărtăm unii de alții. Drapelul este istoria care vorbește în locul nostru, în fața altor popoare. Este acel semn vizibil al unei continuități tainice, dinspre dacii liberi și domnitorii care au scris cu sânge granițele, până la soldatul necunoscut care a plecat fără să ceară nimic.
Ziua Tricolorului trebuie să fie o zi de reamintire, dar și de îndreptare a privirii spre ceea ce avem mai bun în noi: demnitatea, rădăcina, statornicia. Când flutură tricolorul, este suflarea tuturor celor care au crezut în România – și care mai cred încă. Drapelul național nu trebuie să fie doar pe catarge, la parade și în manuale. El rămâne în noi, când pășim drepți, când vorbim curat, când iubim această limbă și acest pământ cu acea discreție cu care se iubește mama...
