"Om ca primarul Barbu se naşte odată la 100 de ani!"
Prezent la Ziua comunei Valea Iaşului a fost şi venerabilul Niculae Ion Ciolac, iar când îl numim aşa ne referim la cele 91 primăveri care i-au sculptat chipul de-a lungul vremii. Consăteanul primarului Barbu, o prezenţă elegantă şi veselă, întregită de galanteria ce-i caracteriza pe domnii de odinioară, a fost de acord să ne împărtăşească din impresiile sale cu privire la frumoasa sărbătoare a comunei sale natale. De altfel, considerăm că Niculae Ion Ciolac era cel mai în măsură să ne vorbească şi despre modul în care au evoluat lucrurile în timp, din moment ce dumnealui este un veteran care a pus umărul la dezvoltarea şi înflorirea acestei localităţi. Despre organizarea Zilei comunei, acesta ne-a mărturisit că apreciază cu largă inimă iniţiativa primăriei: "Este o măsură binevenită, pentru că aduce în atenţia populaţiei evenimentul ca atare. Şi acest eveniment este judecat prin prisma celor care au înfăptuit ceva şi de care se leagă. Cap de afiş este primarul comunei, alături de Consiliul Local. Dar el este cel care hotărăşte, care are ideile, care se ocupă şi-şi asumă responsabilitatea consolidării comunei noastre. Aş putea să aduc laude mari acestui primar al nostru, pentru că Valea Iaşului era o comună rămasă cu mult în urmă şi depăşită de altele. Nu se întâmpla nimic nou şi nu se mişca nimic! De data aceasta, ne putem mândri cu foarte multe noutăţi!"
Despre realizările din comună omul nostru ne-a spus că doar cu câteva zile în urmă, prin bunăvoinţa unui consătean, fusese prin toate satele şi pe toate uliţele unde primarul Nicolae Barbu a realizat câte ceva pentru săteni. Ceea ce a văzut nu a putut decât să-i confirme că acesta s-a ţinut de cuvânt şi, că într-adevăr, şi-a dat interesul, punându-se cu totul în slujba cetăţeanului. "Nu cunoşteam foarte bine obiectivele realizate şi, ca să poţi vorbi despre ele, trebuie să le ştii. Aşa că am fost să le văd pe viu, să mă conving eu că într-adevăr e lucru bun-făcut! Am pornit de la intrare, de la Valea Uleului, am mers pe la izlaz şi am ajuns şi la gârla Valea Bădilei, de unde am continuat drumul până la Gorgan, la capătul satului Borovineşti. Ei bine, când am văzut gârla aceea cu asfalt, cu pod, aranjată aşa frumos, ştiind că era un pârâu părăsit şi cu probleme grave, m-am bucurat foarte mult!" Am aflat cu această ocazie că, prin anul 1937, s-a produs acolo un eveniment care a rămas în memoria sătenilor multă vreme. Căruţa în care se deplasa preotul Dinoiu din satul Borovineşti înspre Curtea de Argeş a prins un potop năpraznic exact când trebuia să treacă prin gârla cu pricina, dat fiind că acolo nu exista vreun pod. "A trecut căruţa popii şi cu vizitiul prin gârlă, dar apa, fiind mare şi gonind în jos cu putere, a luat la vale căruţa cu cai cu tot şi a răsturnat-o. Caii au murit înecaţi, cei doi călători s-au salvat şi abia mult timp după aceea au găsit şi bucăţile din căruţă şi au adunat-o roată cu roată, de prin răgălii şi de pe unde se mai agăţaseră fragmente. Nu exista vreun pod acolo, nimic care să faciliteze traversarea pârâului. Fetele mergeau duminica la horă în Valea Iaşului cu pantofii în mână şi se încălţau abia când ajungeau la cârciumă. Ani de zile, aproape cât vârsta mea, am avut atâţia primari cu renume de rang - Popescu, Bucurescu - şi nu s-a făcut un pod!", şi-a amintit Ion Ciolac.
De altfel, prin funcţii pe la primărie a recunoscut că a trecut şi dumnealui, prin anii 1992-1993, când a fost şi consilier, şi viceprimar. Însă, din lipsă de fonduri şi de sprijin, nu a izbutit decât să improvizeze un podeţ cât de cât practicabil: "Abia am reuşit atunci să cârpim un pod cu ce s-a putut şi ce am avut la îndemână. Am adus nişte tuburi mari şi am făcut o punte cu fostul primar Iacobescu, o cârpeală ca să aibă oamenii pe unde trece. Bugetul de atunci era de 800 milioane. Iar de la acea sumă la 37 de miliarde cât este în prezent, diferenţa este foarte mare! Acum a avut cu ce lucra!" Creşterea atât de substanţială - spectaculoasă chiar - a bugetului local a fost pusă pe seama meritului actualului primar, care şi-a asumat responabilitatea de a găsi resurse şi de a creşte veniturile comunei: "Domnul Barbu a putut să aducă 15 miliarde de la Dr. Oetker, de exemplu. Dacă s-ar mai face încă o fabrică, adăugăm încă o sursă şi dăm şi de lucru oamenilor. Astfel, în loc de o vacă din care nu poate trăi o familie, ia omul un salariu din care să se poată întreţine şi să trimită copiii la studii... Eu consider că acest primar şi-a asumat un mare curaj, pentru că aici trebuie luate în calcul şi riscurile. Îl apreciez, îl felicit şi am nişte cuvinte mari pe care să i le spun personal! El a fost omul cu ideea, gânditorul. Printre noi, sătenii, circulă o vorbă: la minimum 100 de ani se naşte un bărbat care poate ajunge primarul Valea Iaşului, cu calităţile actualului primar! Mai rar aşa om... Este deosebit!"
În opinia lui Ion Ciolac, care are totuşi o vârstă şi o experienţă de viaţă de necontestat şi, deci, putem spune că este avizat să tragă o linie şi să dea un verdict, comuna Valea Iaşului se bucură în prezent de perioada ei de glorie: "La ora actuală, sunt începute şi în curs de execuţie cam toate lucrările care ne mai trebuie, şi legat de asfaltări, şi de apă, şi de canalizare, ca să nu mai vorbim despre sediul pentru copii, care s-a modernizat. După ce vor termina aceste probleme care primează pentru oamenii din comună, se vor naşte noi cerinţe şi dorinţe... Cu acest primar se vor putea rezolva şi acelea. Este un primar pe care nu l-am avut până acum şi nici nu aveam de unde lua altul! Cu toate că a venit dintr-un domeniu în care nu a fost format pentru organizare teritorială şi pentru a lucra cu oameni la nivelul acesta, s-a adaptat urgent la problemele reale ale comunităţii şi la posibilităţile financiare care se întrevedeau atunci. Aşa că întâi s-a apucat să facă rost de bani şi pentru munca asta eu îl felicit! Greşeli se fac peste tot. Derapaje se mai pot întâmpla, dar când faci tot ceea ce poţi pentru cetăţenii care te-au ales şi organizezi lucrurile într-un mod cât mai rentabil, se pot trece cu vederea şi eventualele greşeli. Eu, recunosc, nu am avut şi nu am curajul lui!", a încheiat cu admiraţie acesta.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
