Reanimaţi-l pe directorul de serviciu public supranumit NU POT!
Acesta este un mesaj public adresat conducerii administraţiei municipale şi îl vizează pe şeful de la SPGC, Ioan Ghiţă. Dumnealui s-a veşnicit în postul de conducere unde pare să fi prins ceva mucegai încă din secolul şi mileniul trecut. Este cel mai vechi director de serviciu public din Curtea de Argeş şi, în timp, s-a creat impresia că orice-ar face sau mai ales n-ar face, este mai sigur pe postul său decât orice şef ales din administraţia municipală. Şi asta deoarece, pe modelul boierilor ohabnici - care la Curtea Domnească a Argeşului din epoca feudală nu dădeau socoteală pentru faptele lor nici măcar voievodului - a schimbat nu mai puţin de trei primari, a ajuns la al cincilea viceprimar şi - cu norocul care i-a fost călăuză în viaţă şi sprijinul politic, solidul său tovarăş de drum, poate spera să iasă la pensie de la sediul de pe strada Unirii. Şi nu e lucru puţin, dacă luăm în calcul faptul că SPGC dispune de cei mai mulţi bani alocaţi în fiecare an pentru întreţinerea şi modernizarea reţelei rutiere, pentru spaţii verzi şi alte lucruri importante pentru comunitate!
Promovat pe criterii strict politice
Aşa a fost numit Ioan Ghiţă, trasându-i-se sarcina de a înfiinţa un serviciu de gospodărie comunală de către primarul Gheorghe Nicuţ, care era la primul din cele trei mandate ale sale. Alegerea a fost una politică şi a căzut fix pe unul dintre copiii de suflet ai liderului politic liberal Adrian Miuţescu. Şi, ce e drept, e drept: în primă fază, "tânărul de perspectivă" a confirmat, fiind exact ceea ce se aştepta de la el: un bun organizator şi factor de răspundere, care dădea impresia că avea dinamismul necesar pentru a fi una dintre rotiţele angrenajului administrativ gândit de primarul Nicuţ pentru scoaterea oraşului din lentoarea balcanică de sorginte orientală în care se bălăceau lucrurile înainte de anul 2000. Gurile rele susţin şi acum că fostul viceprimar din acea perioadă, regretatul Crişan Popescu, nu l-ar fi lăsat pe tânărul venit de dincolo de Olt să mişte-n front şi nici să se lase pe tânjală - cum se spune pe la noi!
După alegerile locale din anul 2000, care au adus o schimbare la nivel de viceprimar, lucrurile au luat o turnură favorabilă pentru Ioan Ghiţă: şef direct i-a venit Nicolae Diaconu, care l-a cam scăpat din mână. Adevărul este că de atunci, din vremea în care începuse să se vorbească despre baronii locali, starea materială a directorului de la SPGC a devenit atât de înfloritoare încât a stârnit legitime mirări. Iar faptul că la alegerile din 2004, deşi era în acte liberal, l-a sprijinit nu pe primarul care-i devenise coleg de PNL, ci pe viceprimarul ce trecuse la PSD, a stârnit destule vorbe prin târg. Oricum, Ghiţă a rămas pe poziţie, deşi nu-l mai avea la inimă liderul judeţean, Miuţescu. Şi asta pentru că, între timp, ajunsese tovarăş/partener de afaceri şi cu noul viceprimar, Costinel Vasilescu, cel ce-i luase locul lui Ninel Diaconu. Pas cu pas, Ioan Ghiţă începea să-şi aroge şi să-şi justifice statutul de indispensabil în cadrul administraţiei municipale! S-a remarcat ca fiind unul dintre scutierii credincioşi lui Vasilescu până când acesta a trădat PNL pentru PDL, înainte de alegerile locale din 2012. Şi a fost recompensat cu două mandate de consilier local, începând din 2008. Numai că ANI nu l-a mai lăsat să-l încheie pe al doilea! Priceput în a-şi proteja pielea proprie, directorul Ghiţă, care ajunsese să se creadă infailibil, s-a descoperit vulnerabil, deşi constatase că primarii şi viceprimarii sunt mai puţin siguri de posturile alese decât el. Atunci când şi-a simţit poziţia ameninţată, a plecat fără regrete de la PNL la PSD. S-a lepădat de convingerile politice afişate ani la rând ca de nişte zdrenţe şi, cu cinismul de rigoare, şi-a cumpărat ţoale noi - politic vorbind! Aşa a ajuns iar în tabăra puterii şi a început să-şi permită să nu mai prezinte rapoarte de activitate în faţa legislativului municipal, aşa cum făcea înainte de a fi fost el însuşi ales local. Şi asta pentru că nu s-a găsit măcar unul dintre membrii acestui for, în ultimii ani, care să remarce faptul că avea de îndeplinit nişte criterii de performanţă stabilite prin programele de lucru anuale aprobate de Consiliul Local Curtea de Argeş. Din care-i rămâneau an de an tot mai multe "rămăşiţe"!... Curios pentru cei mai puţin familiarizaţi cu personajul cu pretenţii de personalitate, pe Ioan Ghiţă-l apucă toate năbădăile, ca şi pe alţi şefi de servicii sau instituţii publice, atunci când unii consilieri locali propun primarului să ordone audituri interne şi să facă publice rezultatele acestora! Oare de ce s-ar teme onorabilii, dacă totul este curat ca lacrima în documentaţiile privind activităţile desfăşurate?...
Prin alte părţi se poate, la noi - NU!...
În ultimii ani, directorul SPGC a fost tot mai des criticat, cu sau fără temei. Pentru că trebuie să recunoască şi dumnealui că nu se pricepe să se facă iubit de către concitadini, întâi pentru că nu are capacitatea de a comunica şi apoi pentru că este perceput ca fiind arogant. Iar oamenii s-au obişnuit cu rezultate vizibile şi tocmai asta aşteaptă cam cu ochii-n soare de câtva timp... Prestaţia directorului Ghiţă la şedinţa de legislativ în care s-a aprobat Programul de lucru al SPGC pe anul în curs a fost de-a dreptul penibilă, când a început să cârâie că nu ştie dac-ar putea moderniza prin asfaltare cele 23 străzi stabilite. Şi-a justificat atunci verbal supranumele de Directorul NU POT şi mai apoi faptic, căci n-a reuşit până la jumătatea lunii iulie decât să cârpească nişte găuri prin carosabil. Locuitorii de pe cele 23 străzi n-au nevoie de cârpaci, ce lucrează pe deviza "merge şi-aşa", ci de meseriaşi, categorie în care nu-l includ nici picaţi cu smoală pe directorul de la SPGC! Care i-a supărat şi anul acesta, când a lăsat buruienile şi bălăriile să cotropească oraşul, încât a fost nevoie de intervenţia primarului Constantin Panţurescu pentru a repune lucrurile în ordinea firească. Iar faptul că şeful administraţiei municipale a ajuns să monitorizeze activitatea cosaşilor nu pledează deloc pentru directorul Ghiţă. Care n-a prea ieşit în faţă timp de aproape două decenii cu proiecte deosebite, cu care să-şi legitimeze activitatea. SPGC are în administrare şi parcurile, care nu arată mai grozav decât Cimitirul "Sfinţii Îngeri". Drept dovadă, vă prezentăm câteva imagini dintr-unul din zecile de părculeţe amenajate cu cheltuieli minime printre blocurile din cartierul bucureştean Drumul Taberei, din care s-ar putea inspira şi Ioan Ghiţă, pentru mobilarea cartierelor din Curtea de Argeş. Acolo am descoperit săptămâna trecută, într-o zi când părea că "soarele s-a topit şi a curs pe pământ", binefacerile unor asemenea locuri umbrite de copaci înalţi, prin frunzişul cărora adia vântul, oferind celor ce căutau un loc în care să-şi tragă răsuflarea binecuvântarea unui adăpost în care-şi puteau reface forţele pentru a înfrunta canicula în drumul spre casă. Chiar şi de la o privire fugară se putea constata că amenajarea unor astfel de oaze - destul de dese în cartier - nu sărăcise administraţia publică locală. Pe lângă copacii plantaţi de ani şi ani, spaţiul fusese mobilat cu nişte alei asfaltate, trasate nonconformist, fără cine ştie ce calcule savante ale arhitecţilor peisagişti, unde fuseseră plantate nişte bănci. Alături de acestea, se găseau coşuri de gunoi prinse în beton, în care erau saci din plastic, pentru colectarea mizeriilor. Prinse de aceste coşuri de gunoi erau nişte scrumiere metalice confecţionate artizanal, astfel că nu vedeai un chiştoc de ţigară pe jos, semn că dacă pui la dispoziţia oamenilor ceea ce trebuie, nu au nevoie de cine ştie ce explicaţii sau de metode coercitive pentru a-i civiliza. Iar în acele spaţii respirau în voie fără să se deranjeze oameni şi păsări - porumbei şi vrăbiuţe gureşe, preocupate să ciugulească iarba sau ce le mai trezea curiozitatea. S-ar putea spune că fiecare dintre acele părculeţe reprezentau colţuri de rai pe asemenea căldură sufocantă, dar ar fi exagerat, dacă ne păstrăm raţiunea şi recunoaştem că, de fapt, erau semne ale bunei gospodăriri, nimic mai mult! Iar dacă vă mai povestesc că am întâlnit destule locuri libere de copaci în cartier, unde fuseseră plantaţi platani şi alte specii în toamna trecută, care aveau ataşate nişte etichete speciale din tablă în care se ofereau informaţii despre arborele cu pricina, care era parte a domeniului public, iar cine-i aducea ştirbire risca să sufere rigorile legii, tabloul începe să se contureze tot mai precis. Şi să ne demonstreze cât de mare este diferenţa dintre noi, unde teii de pe Bulevardul Basarabilor sunt tăiaţi noaptea cu toporul de indivizi nevăzuţi/necunoscuţi, unde se poate vandaliza singurul monument dedicat veteranilor de război din ţara noastră sau că la noi buruienile cresc prin parcuri de mai mare dragul căpuşelor, şerpilor şi altor specimene, ori că sunt unele locuri botezate părculeţe expuse toată ziua razelor soarelui - cum este cazul cu cel din zona Pieţei Posada, unde aleile sunt din pietriş, iar după nişte copăcei poţi da cu tunul!
Este, oare, Ioan Ghiţă inamovibil?...
Deşi nu se recunoaşte public, la Curtea de Argeş, spiritul gospodăresc s-a pierdut sau a fost furat de la responsabilii unor servicii publice. Iar cel mai vizat este cel condus de către Ioan Ghiţă. Aleşii noştri ar trebui să investească serios în achiziţionarea unor cantităţi semnificative din acest produs deficitar fie prin licitaţie publică desfăşurată pe SEAP, fie uzând de alte căi legale. Asta cât timp nu este prea târziu şi nu se va constata necesitatea publică de a-l demobiliza pe dom' director din fruntea SPGC! Nu de alta, dar s-ar impune o analiză a activităţii sale din ultimii ani, cu accentul pus pe cea din 2017. Şi atunci poate că va conta mai puţin faptul că Ioan Ghiţă a rămas în funcţie după plecarea primarilor Gheorghe Nicuţ şi Nicolae Diaconu sau a viceprimarilor Crişan Popescu, Nicolae Diaconu, Costinel Vasilescu ori Cristian Mitrofan sau că ar avea ambiţia să rămână şi după plecarea lui Panţurescu şi Gabriel Jubleanu. Problema se va pune politic dacă actualul director de la SPGC este capabil să mai performeze sau se mulţumeşte să trăiască din amintiri şi din mila colegilor de partid, care au ordin să-l sprijine în legislativ. Dincolo de orice, dacă vor voturi la viitoarele alegeri, aceştia trebuie să ia o decizie pragmatică în interesul comunităţii, mai ales în condiţiile în care dispun în rezerva de cadre de o listă întreagă de posibili înlocuitori... Apoi, astfel poate i-ar face un bine şi directorului Ghiţă, care a dovedit cândva că avea ceva veleităţi pentru afaceri, căci a fost asociat în mai multe, din care s-a retras când a simţit că nu mai meritau. Deci, n-ar fi corect să-l mai reţină în postul acesta, când poate ar avea treabă pe altundeva, într-un domeniu nou, în care s-ar putea lepăda şi de porecla neonorantă NU POT!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
