DRUMUL REGELUI MIHAI SPRE VEŞNICIE!

Written by Cristina DINCUŢĂ on 17 Decembrie 2017.

Ultimul fragment din istoria pură şi adevărată a României a fost păstrat de mâna divină până în zilele noastre, doar-doar ne vom trezi şi ne vom ridica în picioare cu aceeaşi demnitate şi cu aceeaşi forţă de temut care i-au caracterizat pe înaintaşii noştri sute de ani de-a lungul existenţei atât de tumultuoase a bătrânei Dacii. În cele din urmă, darul pe care noi înşine l-am respins cu atâta inconştienţă şi laşitate ne-a fost luat şi, odată cu el, probabil şi singura şansă de a ne mai reveni vreodată din starea de bolire şi mocirlă în care ne tăvălim de aproape 30 de ani. În 1989, Dumnezeu şi-a întors faţa către România şi i-a redat libertatea, numai că poporul n-a ştiut ce să facă cu ea şi nici cum să gestioneze acest unic prilej de revenire la gloria în care se regăsea la început de secol XX. Aşa că l-am ratat cu toţii şi, în bezna minţii noastre induse cu atâta sete de un regim bazat pe minciună şi înşelăciune, am ales uşuratic, condamnându-ne. Mai mult decât să scrijelim pe pereţi "Vrem mălai şi pe Regele Mihai!" n-am fost capabili... Iată şi de ce, până la urmă, nici chiar Regele Mihai n-a mai insistat să revină pe tronul României, întrucât este de prisos să vii să conduci un popor care, atunci când a avut şansa să decidă, nu te-a luat în considerare şi nici nu a părut să te mai dorească. Iar Majestatea Sa n-a fost caracterizat de încăpăţânarea lui Lăpuşneanu şi n-a forţat mânerul unei uşi care i-a fost trântită în nas atât de zgomotos, în anul 1990. Dar, în aceste zile, mulţi dintre noi ne-am învăţat lecţia colectivă, fiindcă abia acum ni s-au deschis ochii cu adevărat şi am înţeles că prostia se plăteşte, chiar dacă la români perpetuarea în această stare a devenit ceva de ordin organic...

O schimbare de faţadă

Zilele trecute, presa naţională şi internaţională a mustit de un monarhism despre care, dacă n-ai fi cunoscut diletantismul şi ieftinătatea multora, ai fi jurat că este cea mai autentică schimbare la faţă a României. În plus, lipsa de respect pentru cele sfinte şi faţă de ortodoxie ne-au convins pe deplin că avem dreptate atunci când slujba de la Patriarhie n-a fost altceva decât un soi de fundal de ambianţă sonoră pentru discuţiile lor de umplutură şi unii nici măcar în timpul discursului Patriarhului Daniel n-au fost în stare să-şi ţină în frâu clănţăii. O indolenţă fără margini care lasă de dorit!...

Aparent, românii şi-au luat rămas bun de la Regele Mihai într-un mod onorabil, prin care au obţinut, poate, iertarea monarhului. Dincolo de orice, Majestatea Sa a reuşit să ne mai facă un bine chiar şi după moarte, fiindcă, deşi numai pentru câteva zile, am mai gustat o dată din fructul monarhiei şi ne-am deconectat de la dihonia din Parlament şi din Guvern. Ni s-a dat un refresh la memoria colectivă, pentru că, în sfârşit, am înţeles că istoria ne-a fost falsificată în cel mai mârşav mod cu putinţă şi că am fost un soi de cobai pentru un regim amar care a însumat cele mai urâte părţi din celelalte forme de guvernare contemporane lui. În mulţi au reînviat demnitatea, recunoştinţa şi respectul stră-străbunicilor lor, dar păcat că par mai degrabă o Fata Morgana decât atribute care să ne caracterizeze de acum înainte.

Ceremoniile de la Bucureşti

Pentru a descrie înmormântarea ultimului Rege al României, termenul "impresionant" este prea fad şi insuficient. Putem spune doar că sperăm că, într-o oarecare măsură, le-a dat de gândit sugativelor care ne conduc înspre prăpastie, desigur, celor care mai au un dram de conştiinţă. Fiindcă aceştia, pe lângă faptul că lasă în istoria noastră o pată ruşinoasă şi aproape imposibil de acoperit, nu vor avea în veci parte de un asemenea respect şi de o astfel de mobilizare atunci când ne vor face un bine şi vor dispărea dintre noi. Pentru că ei au fost şi vor rămâne în veci nişte anti-exemple, făcând parte din categoria celor mai rataţi conducători ai României. Dar poate li se pare un loc onorabil, asta dacă nu cumva istoria va avea grijă să-i uite definitiv!

Revenind la ziua funeraliilor Majestăţii Sale, organizarea a fost punctul-cheie şi putem aprecia că, până la urmă, autorităţile s-au străduit să iasă totul aşa cum fusese prevăzut. Cu mici scăpări, ce-i drept, dar eforturile depuse sunt de apreciat. Traseul cortegiului funerar de sâmbătă a fost extrem de obositor şi de sinuos, dar pentru românii care l-au iubit pe rege n-a contat acest lucru. Dovadă că zeci de mii de oameni au venit să-şi ia rămas bun de la Rege, deşi mulţi dintre ei n-au apucat nici măcar o zi din domnia sa. De la Bucureşti şi până la Curtea de Argeş, Majestatea Sa a fost primit peste tot cu aplauze, cu flori şi cu sufletele zdrobite de întristare. Desigur, nu putem susţine că absolut toţi oamenii din acele mulţimi erau prezenţi acolo din dragoste pentru Rege, dar cei mai mulţi, da! De la Sala Tronului, acolo unde românii au stat la rând o zi şi-o noapte pentru a-i da monarhului un ultim onor şi unde, la final, s-a ţinut o slujbă religioasă de aproximativ 10 minute (oficiată de ierarhi ai B.O.R., alături de un sobor de preoţi), sicriul a fost scos (împreună cu stindardul regal şi Coroana de Oţel) din Palatul Regal înspre Piaţa Palatului, respectându-se următoarea ordine: semnalul de trompetă unic, soldatul care a purtat crucea, clerul ortodox, sicriul purtat de cei opt militari, urmat de Custodele Coroanei şi de Principele Radu. În tot acest timp au fost interpretate marşuri funebre şi au răsunat clopotele de la bisericile din împrejurimi. În Piaţa Palatului Regal s-a dat al doilea semnal funerar de trompetă, care a marcat începerea ceremoniei religioase şi a celei militare. La ora 11.00, în acelaşi loc, a început oficierea serviciului religios de către ierarhi ai B.O.R., alături de un sobor de preoţi, încheiat cu al treilea semnal funerar de trompetă. Sicriul a fost apoi urcat pe afetul de tun de către cei opt militari din Brigada 30 Gardă şi s-a format cortegiul funerar. Muzica Militară urmată de trei detaşamente ale MapN (58 de militari de la Forţele Terestre, 58 de la Forţele Aeriene şi tot atâţia de la Forţele Navale) s-a aşezat în formaţie pentru a onora pornirea pe ultimul drum a celui din urmă Mareşal al Armatei Române, comandant suprem al Armatei Regale în cel de-Al Doilea Război Mondial. Procesiunea s-a făcut pe jos, iar afetul de tun a fost tras, în semn de omagiu, de un vehicul militar operaţional până la Patriarhie, unde a avut loc slujba de înmormântare, oficiată de un sobor de preoţi condus de Preafericitul Patriarh Daniel. Din acest loc, cortegiul funerar a pornit spre Gara Regală Băneasa pe traseul Piaţa Unirii - Piaţa Universităţii - Piaţa Romană - Piaţa Victoriei - Piaţa Charles de Gaulle - Arcul de Triumf - B-dul Kiseleff - Gara Băneasa.

La destinaţie, militarii Brigăzii 30 Gardă au preluat sicriul şi crucea şi au parcurs drumul prin interiorul gării până pe peron, unde Jandarmeria Română, în uniformele de ceremonie, a dat onorul şi a intonat marşuri funebre până la introducerea sicriului în vagonul mortuar. Din acel moment, Regele şi-a luat adio de la capitala ţării şi a pornit să se întâlnească pentru totdeauna cu ai săi, dar mai ales să-şi ocupe locul de lângă soţia sa, Ana de Bourboun-Parma, care a fost înmormântată la Curtea de Argeş, în catedrala nouă, anul trecut, în august. Am remarcat pe întregul traseu cum oameni din toate colţurile ţării s-au adunat pe marginile drumului, au aclamat şi au fluturat steaguri regale, au aruncat cu flori albe şi au strigat "Trăiască Monarhia!". Cumva, parcă ne-au reînviat scena biblică a Intrării Domnului în Ierusalim... Respect, solidaritate şi unire!

"Micul Prinţ", din nou exilat de mătuşă!

Între timp, la Curtea de Argeş, Jandarmeria şi Poliţia Militară au împânzit oraşul şi au eliberat de maşini zona Gării Regale, până la sensul giratoriu, şi Bulevardul Basarabilor - în totalitate. La ora 15.00, deja se adunaseră în faţa gării mai bine de 200 de oameni care aşteptau răbdători dincolo de gardurile albastre. Pe peron fremăta presa, se dădeau interviuri, se auzeau veşti şi se urmărea în direct traseul Trenului Regal. Sala de baluri din interiorul gării fusese proaspăt primenită, căci pe jos se vedea ud, iar în jurul orei 15.30 a fost aşternut covorul roşu, de la calea ferată până la ieşirea din gară, acolo unde avea să aştepte maşina mortuară. În faţa clădirii, pe artera care duce înspre str. Negru Vodă, au apărut maşini din cadrul Jandarmeriei, Detaşamentului de Pompieri şi SMURD-ului, evident, pentru promptitudine în cazul vreunei urgenţe. Din fericire, n-au fost situaţii grave. Jandarmii mişunau peste tot, ba chiar au legitimat câţiva oameni, şi cereau de fiecare dată ecusoanele pentru cei din presă ori pentru oficialităţi sau, dacă observau că vreunul ajungea aproape de zonele interzise, puneau prompt întrebarea "Unde vă duceţi?". Pe calea ferată s-a creat rapid un filtru de jandarmi şi poliţişti militari pentru a opri trecerea către gară a celor care veneau dinspre str. Daniel Sterescu (şi da, au fost mulţi cei care au parcat maşinile şi s-au postat acolo pentru a urmări cele ce se petreceau pe peron). Oamenii au început să sosească în grupuri tot mai mari, până ce partea din faţa gării alocată publicului a început să se vadă ca un real furnicar. Mulţi s-au suit mai sus, pe dealul de lângă frizerie, vizavi de toaletele publice, pentru a vedea în ansamblu. Jandarmii dădeau indicaţii şi se străduiau să-i ţină pe oameni la locurile lor, în timp ce treptat începuseră să sosească maşini cu oficialităţi.

În curând, s-a lansat zvonul că nepotul Regelui, Nicolae, nu fusese acceptat în Trenul Regal, motiv pentru care acesta plecase înspre Curtea de Argeş cu maşina, împreună cu soția sa. Informaţia s-a confirmat rapid, când de la Mănăstire am primit veşti că acesta ajunsese deja şi intrase să se închine la mormintele străbunilor săi. N-am putut să nu oftăm scârbiţi de atâta exces de zel din partea Familiei Regale şi să nu tragem concluzia că această decizie a fost o mişcare greşită, fiindcă n-au făcut altceva decât să-l transforme într-o victimă pe fostul principe, câştigându-i astfel şi mai mult empatia poporului. O altă informaţie a venit la scurt timp din partea autorităţilor locale, potrivit căreia reprezentanţi ai Casei Regale solicitaseră ca Iluminatul de Sărbători să nu fie întrerupt, pentru a se asigura o mai bună vizibilitate pe traseu. Deşi au existat voci care au considerat scandalos acest lucru, credem totuşi că a fost o decizie înţeleaptă şi, într-adevăr, a ajutat la fluidizarea cortegiului funerar. În timp ce cu toţii urmăreau cu sufletul la gură parcursul Trenului Regal, s-au tot adunat grupuleţe şi de-a lungul străzilor pe care urma să se deplaseze carul mortuar cu sicriul monarhului. S-a aflat apoi că la Piteşti peste 8.000 de oameni au aşteptat trenul pe peronul gării. Potrivit programului stabilit, trenul mortuar a circulat cu viteză redusă în 3 localităţi - Chitila, Titu şi Piteşti, în aşa fel încât toţi cei care au dorit să-i aducă un ultim omagiu Majestăţii Sale Defuncte să o poată face chiar de la gările lor.

Întârziere de aproape o oră

Deşi programul oficial mai prevedea ca sicriul Regelui Mihai I să ajungă la Gara Regală la ora 17.30, acesta a sosit cu aproape o oră întârziere, timp în care cei prezenţi au îndurat cu stoicism frigul, iar, dintre ei, cei mai nefericiţi au fost militarii din Brigada 30 Gardă şi cei de la Batalionul 33 Vânători de Munte, care au rămas încremeniţi pe poziţii în tot acest timp, stârnind mila celorlalţi oameni prezenţi pe peron care se puteau mişca în voie şi puteau scutura din picioare pentru a se dezmorţi. Puţin mai încolo, grupul de oficialităţi şi invitaţi la ceremonie aşteptau în linişte sosirea cortegiului. La 18.25, Trenul Regal a ajuns, în sfârşit, la Gara din Curtea de Argeş, iar sicriul a fost preluat de militari şi purtat prin gară, pe covorul roşu, până la maşina mortuară. În spatele lui au urmat preoţii şi Familia Regală, pornind de la un semnal scurt de trompetă, urmat de marşuri funebre. La ieşirea din gară i-au întâmpinat, în faţă, Garda de Onoare şi Muzica Militară, iar oamenii au aplaudat şi au fluturat steaguri în tot acest timp. După ce cortegiul s-a pus în mişcare, mulţi dintre ei l-au urmat pe jos, înspre Mănăstire, unde au rămas până la finalul ceremoniei.

"Veşnica pomenire!"

Sosirea maşinii mortuare la Catedrala Arhiepiscopală a generat unul dintre cele mai emoţionante momente de la aducerea în Curtea de Argeş a sicriului în care se afla trupul neînsufleţit al Regelui Mihai. Oamenii au improvizat mici altare unde au aprins candele şi au depus flori albe, au ţinut în mâini lumânări sau au aprins telefoanele şi au scandat "Regele Mihai!" printre aplauze şi alte voci care strigau "Trăiască Monarhia!" ori "Monarhia salvează România!". Anacronisme - doar suntem un neam de poeţi! Nu putem să nu remarcăm caracterul paradoxal al acestor lozinci mult prea târzii, scandate în timp ce regele era dus spre locul de veci...

Steaguri ale regalităţii fluturau peste tot şi am văzut inclusiv copii care se purtau înfăşuraţi în ele. De la mic la mare, cu toţii au fost marcaţi de acest unic tablou, poate ultimul din istoria noastră... Sicriul a fost aşezat în Catedrala Mănăstirii Curtea de Argeş, unde s-a desfăşurat slujba de înhumare, oficiată de Mitropolitul Nifon, Arhiepiscop al Târgoviştei şi vicar patriarhal, ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului şi de Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale, împreună cu un sobor impresionant de preoţi. La încheiere, militarii au intrat şi au preluat sicriul şi crucea şi s-au deplasat către Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală, urmaţi de cortegiul funerar format din membrii familiei Regelui şi ai altor familii regale din Europa. În Necropolă au intrat, însă, numai cei din Familia Regală română şi, surprinzător, de această dată, i-a fost permis şi principelui Nicolae să asiste. Ceilalţi participanţi la funeralii au rămas afară, ţinând în mâini lumânări, cutremuraţi de cele 21 de salve de tun trase de către Brigada 30 Gardă, în semn de ultim onor, în timp ce sicriul era coborât în criptă. Tot atunci au fost intonate Imnul Naţional şi cel Regal, urmate de semnalul de trompetă "Stingerea", care a marcat încheierea ceremoniei funerare. În tot acest timp am zărit chipuri de oameni cărora le alunecau pe obraji lacrimi, iar solemnitatea momentului a fost atât de tulburătoare încât, la final, mulţimea parcă refuza să mai plece din acel loc. O tăcere realmente mormântală, în care nimeni nu râdea, nimeni nu mai vorbea, nimeni nu îndrăznea să mai strige sau să mai scandeze ceva... Regele a luat cu el în mormânt singura lor speranţă la o Românie adevărată, unită, prosperă...

Patruzeci de dinastii au cinstit memoria Regelui Mihai!

Zilele trecute s-a putut observa cum parcă toţi românii s-au străduit cumva să compenseze întreaga indiferenţă cu care l-au tratat pe Regele Mihai I în timpul vieţii. Monarhul spunea că viaţa lui a fost "o lungă şi loială aşteptare" şi, iată că, la finalul ei, a avut până la urmă parte de un răspuns pozitiv. Numai că, atât pentru el, cât şi pentru noi, acesta a venit mult prea târziu şi, din păcate, sufletul său n-a mai apucat să se bucure de momentul acesta. Şi asta pentru că noi, românii, suntem un popor permanent paradoxal, stând în caracterul nostru de oameni bicisnici să ne preţuim valorile abia post-mortem, de parcă am avea în acest sens vreo regulă de aur pe care o respectăm cu sfinţenie...

În afară de Familia Regală a României, la funeraliile Regelui Mihai I au fost reprezentate Familiile Regale din Marea Britanie, Suedia, Spania, Belgia, Iordania, Luxemburg, Liechtenstein, Bahrein, Bulgaria, Grecia, Serbia, Albania, Franţa, Prusia, Italia şi Portugalia, precum Familiile Imperiale din Rusia, Austria şi Germania, Familia Marelui Ducat de Baden, Familia Regală de Wurttemberg şi Familia Princiară de Ligne. Deşi nu toţi au ajuns şi la Curtea de Argeş, aceştia au fost prezenţi la Bucureşti şi au salutat cum se cuvine un monarh demn de întreaga lor preţuire: Majestatea Sa Regele Carl XIV Gustaf al Suediei; Majestatea Sa Regina Silvia a Suediei; Alteţa Sa Regală Marele Duce de Luxemburg; Majestatea Sa Regele Juan Carlos I al Spaniei; Majestatea Sa Regina Sofia a Spaniei; Alteţa Sa Regală Principele de Wales; Majestatea Sa Regele Simeon al II-lea al bulgarilor; Majestatea Sa Regina Anne-Marie a elenilor; Alteţa Sa Regală Principesa Muna a Iordaniei; Alteţa Sa Regală Principesa Astrid a Belgiei; Alteţa Sa Regală Principele Lorenz al Belgiei; Alteţa Sa Regală Principele Moştenitor Alexandru II al Serbiei; Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Ecaterina a Serbiei; Alteţa Sa Regală Ducele de Braganza; Alteţa Sa Imperială şi Regală Principele Georg al Prusiei; Alteţa Sa Imperială şi Regală Arhiducele Karl al Austriei; Alteţa Sa Imperială şi Regală Marea Ducesă Maria a Rusiei; Alteţa Sa Regală Principele Moştenitor Leka II al albanezilor; Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Elia a albanezilor; Alteţa Sa Serenisimă Principesa Isabelle de Liechtenstein; Alteţa Sa Regală Principesa Rym a Iordaniei; Excelenţa Sa Şeicul Rashid bin Khalifa al Khalifa al Bahrein; Alteţa Sa Regală Marele Duce de Baden; Alteţa Sa Imperială şi Regală Marea Ducesă de Baden; Alteţa Sa Regală Principesa Irina a Greciei; Alteţa Sa Imperială şi Regală Arhiducele Dominic al Austriei; Alteţa Sa Imperială şi Regală Arhiducesa Emmanuella a Austriei; Alteţa Sa Imperială şi Regală Arhiducesa Maria Magdalena a Austriei; Baronul Hanns-Ulrich von Holzhausen; Baroana Alexandra von Holzhausen, doamna Ferch; Alteţa Sa Imperială şi Regală Arhiducele Georg al Austriei; Alteţa Sa Imperială şi Regală Arhiducele Martin al Austriei; Alteţa Sa Imperială şi Regală Arhiducesa Katharina a Austriei; Alteţa Sa Regală Principele Emmanuel Philibert de Savoia; Alteţa Sa Regală Principele Nikolaos al Greciei; Alteţa Sa Regală Principele Eberhard de Wurttemberg; ASR Principesa Chantal a Franţei; Baronul Francois-Xavier de Sambucy de Sorgue; Alteţa Sa Principesa Anne de Ligne; Cavalerul Charles de Fabribeckers; Principesa Tatiana Radzivill, doamna Fruchaud; Dr. John Fruchaud.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!