"Curate obscenităţi, coane Costică": Ghiţă de la SPGC nu se sfieşte să ne-arate găurile!
La Curtea de Argeş, mai abitir decât oriunde, primarii vin şi se duc, Ioan Ghiţă - rămâne! De douăzeci de ani, de când Gheorghe Nicuţ l-a miluit cu funcţia de director al Serviciului Public de Gospodărie Comunală pe copilul de suflet al lui Adrian Miuţescu, a rămas singura constantă cu valenţe aproape matematice. S-ar zice că este indispensabil din toate punctele de vedere şi nu se teme decât să nu vină - Doamne fereşte! - vreun şef de administraţie municipală cu pretenţii de Vlad Ţepeş. Care să-l întrebe, ca în cronicile din vechime: "Ia, grăieşte, boier Ghiţă, câţi primari schimbaşi până la mine?" Aşa cum îl ştiu concitadinii şi pârgarii ce nu prea suflă în faţa giuvaierului ce şi-a croit curte pe măsura rangului pe strada Unirii şi casă cu de toate pe alta, mai ferită, ar putea să-i răspundă: "Cu voia lui Dumnezeu drăguţu', care fu atât de bun cu mine, vreo trei. Şi dacă nu-şi întoarce luminata faţă în altă parte şi mă ţine sănătos, poate mai apuc să le pun sare pe coadă la câţiva până la pensie!..."
Adevărul este că, în ultimii ani, directorul Ghiţă s-a boierit rău, a căpătat apucături de bănişor de Curtea de Argeş, că nu degeaba şi-a luat picioarele la spinare din Cetatea Craiovei, la vremea tinereţii, pentru că acolo erau prea mulţi şmecherii mai mari ca el. Şi n-a greşit, dacă e să-l judecăm după realizările în plan personal! În plan comunitar însă e loc de mai bine pentru mai mulţi succesori. Astăzi ne vom opri numai asupra carosabilului cariat mai ceva ca al unei babe consumatoare de dragavei acrit cu aguridă, pe care-l poţi găsi prin mai toate cartierele oraşului. Şi pe care don Ghiţă nu se prea grăbeşte să-l cârpească, deşi are faimă mare în acest domeniu. Şi nici măcar să acopere ştirbiturile cu vopsea închipuind treceri de pietoni albe pe fond partinic, roşu, veritabile capcane pentru automobiliştii ce n-au calitatea de băştinaşi şi nu cunosc plasamentul "găurilor lui Ghiţă". Care, ca un mare boier care este aspirant la titlul de baronaş local, trece impasibil peste toate, convins că "merge şi-aşa!"
Gropile din asfalt - balauri cu capete multiple
Cariile din carosabil fac parte integrantă din viaţa cotidiană de la Curtea de Argeş. După ani şi ani în care Ioan Ghiţă a dovedit că nu este dentistul potrivit care să le rezolve, deşi l-a însoţit pe primarul Nicuţ la Iaşi, când a cumpărat staţia de producere a mixturii atât de necesare. În alte condiţii şi cu alţi aleşi locali, probabil că s-ar fi încercat şi altă variantă de şef la SPGC. Dar dacă tot "merge şi-aşa", de ce s-ar fi legat cineva la cap să schimbe fatalitatea sau blestemul care a lovit oraşul?... Cam asta este concluzia la care putem ajunge când, de mai bine de jumătate de an, în mirobolantul nostru Oraş Regal, capcanele care se cască din asfalt şi ne muşcă de roţile autoturismelor sunt tot mai multe şi mai nesătule. Şoferii îşi distrug maşinile pentru că nu reuşesc de fiecare dată să evite la timp găurile sau pentru că, pur şi simplu, n-au pe unde trece altfel decât prin ele - în cel mai fericit caz, prin acelea mai puţin adânci - strângând din dinţi şi înghiţind în sec, apoi scuipând înjurături din cele mai tehnice şi precise, demne de-a fi recepţionate la modul cât mai ingineresc cu putinţă de către destinatar... Fiindcă, deseori, un astfel de crater nu se lăfăie singur pe drum, ci are prin preajmă şi câţiva puişori care se înşiră parcă strategic, cât să nu fie chip să treci cu roata pe porţiune netedă. Găurile lui Ghiţă puiază pe carosabil şi le provoacă multora crize de icter. Dar ce-i pasă dumnealui, celui pe care-l doare fix în părţile moi de pagubele noastre?!...
La drept vorbind, ni s-a cam luat şi nouă să tot scriem despre aceste obscenităţi afişate cu nonşalanţă de SPGC, în frunte cu inamovibilul şef, ing. Ioan Ghiţă, marele specialist în tăiat frunza din parcuri la câinii comunitari, pictor de treceri pietonale pe unde are chef şi zeul suprem al asfaltului din Curtea de Argeş. Strict pentru că tot se laudă respectivul prin tot soiul de publicaţii care se uită la el de parc-ar fi Sf. Ioan Gură de Aur, cum că nu mai pridideşte cu asfaltările şi dă pe-afară de hărnicie, aşteptăm şi noi să vedem când se va ocupa şi de adânciturile scorburoase din str. Valea Iaşului, care joacă pitulicea printre blocuri. Sau, ca să mai schimbăm peisajul, dar nu şi realitatea care este numai una, de cele trei lăbărţături pline cu nisip şi pietroaie de pe str. Episcop Nichita, poziţionate fix în dreptul unor parcări pe care nu se mai încumetă careva să le ocupe, de frică să nu-şi piardă roţile pe-acolo... Şi hai să zicem c-a dat în orbul găinii şi pe-acelea nu le-a văzut până acum, dar ce ne facem cu cavităţile ruşinoase de la intersecţia dintre DN 7C (Curtea de Argeş-Baraj Vidraru) cu str. Valea Iaşului, care-i sar în ochi oricărui turist care urcă la munte, spre Transfăgărăşan? Chiar aşa, am ajuns atât de impudici încât să ne etalăm străinilor găurile de taină din activitatea şchioapă fără pic de ruşine?... S-or fi resemnat ei, concitadinii, cu asemenea trivialităţi în bătătură, dar cum arătăm obrazul faţă de turiştii care ne trec prin Curte? Şi este de prisos să mai precizăm ce chin şi ce jale e să bâjbâi noaptea cu maşina pe străzile cu capcane lăsate acolo cu cine ştie ce scopuri oculte... Apoi, ne întrebăm, dacă şeful SPGC are vreun fetiş cu găuri, de ce suntem noi obligaţi să-i fim părtaşi, şi nu cei ce-l ţin acolo, agăţat de o funcţie plătită cu un salariu ce-ar putea face pe mulţi cetăţeni de rând să vorbească singuri. Şi n-o fi el, Ghiţă, vraci, dar încă ne mai amintim că în aprilie, tot prin asfaltul turnat cu înalt profesionalism de oamenii de nădejde din subordinea-i, ieşiseră janghinoase ceva plante de leac, pe str. Crinului. Departe de noi gândul de a fi tendenţioşi, dar credem că ar fi prea mult să visăm la acel faimos asfalt polimerizat, de care însuşi ing. Ghiţă este foarte probabil să nu fi auzit vreodată. Asta mai ales dacă n-a avut borduri din bazalt cum au fost cele pe care spunea că le pune bine, atunci când le scotea de pe vechile străzi modernizate în vremea regilor. Oare pe unde-or fi înseninat amărâtele de ele?...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
