Sărbătoarea celui mai frumos sat din lume, Poenărei
Ediţia a XV-a a evenimentului instituit de tânărul (pe atunci) om de afaceri şi fiu al satului, Virgil Baciu, s-a desfăşurat anul acesta ca de obicei, în prima zi de sâmbătă după sărbătorirea creştină a Adormirii Maicii Domnului, în data de 18 august şi la circa o săptămână după prima ediţie a explozivului festival rock, STONEBIRD, care a transformat Corbii în localitatea rurală din România cea mai cunoscută în lumea internaţională a iubitorilor acestui gen muzical. Poenărei, satul care în perioada interbelică, după modernizarea drumurilor de care beneficiase din partea premierului Armand Călinescu, îşi câştigase porecla de "Picior de Paris", are o istorie veche şi pilduitoare. Faima cea mai mare i s-a tras de la faptul că după Al Doilea Război Mondial a fost ultimul adăpost al luptătorilor antibolşevici constituiţi în gruparea Haiducii Muscelului, condusă de fraţii Arnăuţoiu, din Nucşoara. Ultimii "partizani rezistenţi" au fost arestaţi prin trădare din ascunzătoarea de la Râpele cu Brazi din Poenărei. După ce au fost supuşi unor anchete grele şi torturi de neimaginat, au fost judecaţi şi condamnaţi, fiind executaţi în noaptea de 18/19 iulie 1959, la Jilava, Printre ei s-au regăsit şi cei din Poenărei - preoţii Nicolae Andreescu şi Ion Constantinescu, învăţătorul Gheorghe Popescu şi baciul Nicolae Sorescu - comemoraţi an de an la biserica satului cu prilejul slujbei din ziua Întâlnirii fiilor satului Poenărei.
Oaspeţi de suflet
Ziua desfăşurării evenimentului a fost una cu adevărat superbă, de parcă toate resursele neconsumate ale soarelui verii se revărsaseră peste străduţele satului proaspăt asfaltate, punând în valoare frumuseţea ireală a împrejurimilor dominate de verdele crud încă al codrilor sau de culorile bogate ale fructelor ce rupeau crengile pomilor prin livezile gospodarilor. Ce contrast faţă de ceea ce se întâmplase în urmă cu vreo şapte ani, atunci când accesul în Poenărei era obturat de bolovanii aruncaţi cu furca parcă pe drum, ca să-i ţină cât mai departe pe oaspeţi!... Atunci, Virgil Baciu se angajase ca anul următor să schimbe radical situaţia, anunţându-şi candidatura la postul de primar. Şi se ţinuse de cuvânt, căci în vara lui 2012, drumul era pietruit ca-n vremea lui Armand Călinescu. Iar acum arată aşa cum se cuvine pentru secolul şi mileniul în care ne aflăm şi pentru satul care a fost salvat de la trecerea în nefiinţă în primul rând de şirul de evenimente organizate de actualul primar, care nu şi-a uitat vreo clipă rădăcinile şi nu s-a lepădat - ca alţii - de ele!
Spre deosebire de alţi ani, sâmbătă puteai da cu tunul după politicienii care redescoperă calea spre Poenărei doar în anii electorali. Ciudat - pentru unii - dar nici dintre aleşii locali pe care el i-a pus pe lista candidaţilor la alegerile locale din 2016 n-a apărut în primă fază decât Vasile Grigoroiu!... Prietenii dezinteresaţi, în frunte cu fostul primar din Curtea de Argeş, prof. Gheorghe Nicuţ, au mai bifat încă o prezenţă în aceste locuri în care se simt acasă.
Surprize, surprize - pentru toţi
După Te Deum-ul religios şi tradiţionala fotografie de grup din faţa bisericii, s-a putut vizita muzeul local, care poartă numele artistului fiu al satului Constantin Samoilă. Acolo sunt adunate obiecte aparţinând de spiritualitatea locală din diverse vremuri, începând cu cruci cioplite în piatră, continuând cu prapori bisericeşti, icoane ce stătuseră la locuri de cinste pe peretele dinspre răsărit al caselor ţărăneşti, sub care luminaseră veşnicia candelele rituale, extrase din documente, revista satului realizată de către istoricul Grigore Constantinescu, fiul preotului asasinat la Jilava, absent din motive obiective, ce ţineau de starea de sănătate, exemplare din ziarul ARGEŞUL de NORD, ctitorit de Vigil Baciu, precum şi de bănci din foste săli de clasă sau de obiecte de uz gospodăresc, artizanat textil autentic şi nu numai, ceramică, metaloplastie şi multe altele. Într-un cuvânt - vizitatorii se pot găsi în faţa unui univers ce povesteşte enorm pentru cei ce ştiu să descifreze mesajele!...
Organizatorul sărbătoririi, Virgil Baciu, a lansat şi un concurs de ciclism - surpriză pentru cei prezenţi, la startul căruia s-au aliniat doi pasionaţi - Dan Cujbescu şi Marius Mircea - şi a anunţat că anul viitor, pe Traseul 21, incluzând Poenăreii, Corbşorii, Galeşul - cu retur la linia de start - se vor alinia mai mulţi concurenţi. Tot la această categorie a surprizelor a fost şi prezenţa unor tineri călăreţi, majoritatea fiind din Domneşti, care au făcut o demonstraţie de artă ecvestră cu bidiviii lor, care parcă înghiţiseră jăratic, ca ducipalii din poveste. Superbele animale au venit în mijlocul oamenilor în pas de dans, făcând să joace muşchii prelungi sub pielea asudată, strălucind în lumina soarelui ca nişte mici diamante. Totuşi, cea mai mare surpriză, destinată chiar şi lui Virgil Baciu, a fost prezenţa rapsodului de peste munţi, Ionuţ Langa, cu care s-a intonat acest adevărat imn patriotic "Nu ne vindem Ţara!", reluat cu entuziasm de toţi cei prezenţi.
Pentru unii surprize, pentru alţii tradiţie, a fost înmânarea unor diplome speciale pentru cei prezenţi, începând cu prof. Gheorghe Nicuţ, continuând cu Constantin Samoilă, cu urmaşi ai martirilor luptei anticomuniste de la mijlocul secolului trecut sau cu reprezentanţi ai mass-media ori cu cei care deja trudesc la conturarea unei monografii ştiinţifice a acestor meleaguri fascinante, unde de-a lungul veacurilor au înflorit comunităţi umane care şi-au pus amprenta pe istoria nordului Argeşului şi Muscelului.
Patriotism adevărat, nu de paradă, ca să mascheze interese ticăloase!
"Suntem în anul Centenarului Marii Uniri de la 1918. România Mare a ajuns o amintire. Trăim astăzi într-o ţară mai dezbinată parcă decât oricând de prea multe interese mici. Chiar şi aici, la Poenărei, unde sărbătorim astăzi sub flamura drapelului tricolor de 100 m plasat pe culmea dealului, suntem dezbinaţi. Şi totul pentru că încă nu suntem capabili să înţelegem că dezvoltarea durabilă nu se face tăind păduri şi risipind astăzi resursele, ci valorizând tot ceea ce avem. Unii consideră moral şi normal să se îmbogăţească azi pe seama celor ce vor veni după ei şi nu este normal. Nu este normal să ne vindem viitorul!... Pentru mine, Poenărei este cel mai frumos sat din lume, pentru că este al meu, aşa cum este şi al dvs. şi al celor ce ne vor urma. Trăiesc cu speranţa că într-o bună zi, visul reînvierii României Mari se va izbândi din nou şi pentru totdeauna!..." Cuvintele înflăcărate rostite de Virgil Baciu pe platoul de lângă biserică pot părea profetice, deşi se constituie într-o mărturisire de credinţă a unui patiriot român pentru care "Nu ne vindem Ţara!" este şi va rămâne un adevărat imn.
Serbare populară
Ritualul serbării populare a continuat cu participarea formaţiunilor artistice, inclusiv a celor de la Căminul Cultural din Corbi, care este condus de Claudia Rotaru şi se bucură de concursul unor oameni minunaţi precum prof. Vasile Stănciulescu, care n-a lăsat să se piardă arta fluieraşilor şi a predat-o unor copii ca s-o ducă mai departe în veacul vecilor, aşa cum au moştenit tradiţia de la strămoşii păstori ce-şi purtau turmele pe păşunile alpine sau în transhumanţă, departe de casele lor, potolindu-şi aleanul prin cântec de fluier. Horele au încins asfaltul la temperaturi înalte până târziu în noapte, iar participanţii s-au despărţit promiţându-şi o bună revedere anul viitor. La Mulţi Ani, Poenărei!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
