La Piaţa Centrală, edilii modernizează staţia de TAXI, iar Parcul Nevers rămâne cum e!
În ultima vreme, directorul Ioan Ghiţă de la SPGC şi-a pus oamenii la muncă, aşa cum trebuia s-o facă în tot acest timp în care Oraşul Regal a zăcut în mizerie şi s-a umplut de găuri şi de alte lipsuri. Ai zice că l-a trăznit brusc vreo inspiraţie divină coborâtă pe-o rază din vârful turlei Mănăstirii sau c-o fi avut vreo premoniţie ce l-a determinat să ia măsuri înainte să-l năpădească bălăriile şi să-l copleşească îngălăciunea din propria-i bătătură, riscând să i se ducă buhul de slab gospodar. Aşa se face că, după ce i-am trasat o parte din harta gropilor exasperante din carosabilul urbii noastre, acestea au început să dispară, una câte una, ceea ce, recunoaştem, ne-a adus o oarecare satisfacţie. Sigur că este praf în ochi comparativ cu restul problemelor puse pe lista de aşteptare, însă, pentru argeşeni, contează!... Zilele trecute s-a dat startul lucrărilor de reamenajare a staţiei de TAXI din zona Pieţei Centrale, paralel cu Parcul Nevers.
Toate bune şi frumoase, însă, acolo unde odinioară se adunau locuitorii Cetăţii Basarabilor la sfat şi relaxare, acolo unde poposeau trăsuri din care coborau siluete de domniţe înveşmântate în toalete fine create de case de modă cu ştaif, ce-şi ascundeau cochet chipurile sub umbreluţe ori în spatele unor evantaie mânuite nervos, cu domni galanţi şi dornici să discute afaceri şi negoţuri, tocmai în acel loc astăzi nu se mai regăseşte nimic din farmecul vremurilor demult apuse. În prezent, în Parcul Nevers ies în evidenţă numai statuia domnitorului Ţării Româneşti, Vlaicu Vodă (1364-1377) şi scurtele staboruri organizate de etnicii bronzaţi ce bântuie prin piaţă. Pe vremea primarului Nicuţ, parcul, care ocupă o suprafaţă de 500 mp, a luat numele localităţii franceze Nevers, cu care este înfrăţit oraşul Curtea de Argeş. Boiala ieftină care i s-a aplicat (iarbă verde, 2-3 tufe de trandafiri şi asfalt pe alei) nu compensează ceea ce ar trebui să fie. Aspectul inestetic este chiar greţos, de mahala, amintind parcă o femeie de moravuri îndoielnice din feudalism, sulemenită ca să-şi ascundă ravagiile chipului obosit şi ale ochilor înroșiți de nopţi şi zile zbuciumate. Ceea ce ar putea fi un loc minunat de repaos, atât pentru turişit, cât şi pentru clienţii pieţei, unde ar putea curge o fântână, unde ar putea exista inclusiv un leagăn pentru copii, nu este altceva decât un soi de petec de iarbă, umbrit de vechii pomi care au mai supravieţuit vremurilor şi asezonat cu muzică proastă venind de la gheretele de casete şi CD-uri din imediata vecinătate. N-a fost valorificat nici măcar potenţialul turistic pe care se pare că-l are acest parc, descoperit relativ recent de către arheologi. Vorbim, fireşte, despre cimitirul vechi de secole care se află sub alei și ochiul de verdeață, unde şi-ar dormi somnul de veci străbunii vremii. De altfel, tot acolo s-a aflat şi Biserica Sf. Nicolae, care a fost mutată în 1908, după ce a ars, în locul în care o ştim astăzi. "Oraşul vechi se termina în secolul XIV cu zidurile cetăţii care treceau pe unde este acum Biserica Sf. Nicolae. Dincolo de ziduri se aşezau de obicei meşteşugarii. Cimitirul vechi al cetăţii, depistat sub acest parc, datează probabil din secolul XIII, de la fondarea oraşului. Locul acesta era iniţial un spaţiu normal, de tranzit, amenajat ulterior ca parc şi, prin anii '50, se găsea acolo un obelisc mare cu Steaua Roşie. În perioada interbelică era la modă ca duminica să cânte Fanfara Militară în parc, fiindcă era unitatea în apropiere şi se obişnuia acest lucru, care-i atrăgea pe locuitori...", ne-a explicat ing. Nicolae Savu. Astăzi, după ce că Parcul Nevers e neglijat, mai umblă şi vorba că Statuia lui Vlaicu (amplasată în acest loc în anul 1969, când s-au sărbătorit 450 de ani de la înfiinţarea oraşului), fără studii de impact sau istorice, ar urma să fie mutată undeva mai aproape de Biserica Domnească. Nu ştim care ar fi logica acestei schimbări plănuite de administraţia publică locală, aşa că, dacă se va întâmpla acest lucru, vom cere nişte explicaţii pertinente. Mult mai înainte de anii '50, acolo a tronat statuia lui Constantin Dobrescu, însă, odată mazilit, aceasta a fost ascunsă la Sfatul Popular Orăşenesc (fosta Maternitate) şi a fost găsită tot în 1969 în subsol, prilej cu care a fost mutată în curtea Liceului Agricol. Parcul Nevers poate trece lejer sub titulatura de NEVERs sau NEVERMORE (E.A. Poe), căci probabil niciodată nu-i va veni rândul la o finanţare de bun simţ care să-l scoată din starea jalnică în mijlocul căreia stă înfiptă o pancartă pe care-i stă scris numele...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
