De la Corbi, la carnavalurile braziliene!
Anul acesta, primarul Virgil Baciu şi-a sărbătorit aniversarea împlinirii unei frumoase vârste a maturităţii alături de soţia sa, Maria, dar departe de ţară, pe meleagurile exotice din America de Sud. Mai precis, în Brazilia, la Salvador, statul Bahia, oraş atestat documentar în 29 martie 1549 şi botezat în semn de constire pentru Iisus din Nazaret. Oraşul avea în 2010 o populaţie de 2.675.656 locuitori şi de la 1 ianuarie 2013 este condus de către primarul Antônio Carlos Peixoto de Magalhães Neto, fiind înfrăţit cu Florenţa (Italia), Angra do Heroís, Cascais şi Lisabona (toate din Portugalia), Los Angeles şi Philadelphia (SUA), Valparaiso (Chile), Natal (Brazilia) şi Maracay (Venezuela). Marele oraş în care au ajuns argeşenii noştri răspunzând invitaţiei familiei pe care prietenul Cristian Savu, din Corbi, a întemeiat-o peste Ocean, a fost fondat ca São Salvador da Bahia de Todos os Santos şi este a treia aglomeraţie urbană a Braziliei, ca mărime, după São Paulo şi Rio de Janeiro. A fost prima capitală a statului sud-american din 1549 până în anul 1763, când a fost mutată la Rio de Janeiro, iar acum este capitala statului Bahia. Locuitorii oraşului sunt numiţi soteropolitani, termen dezvoltat din denumirea greacă a oraşului Soteropolis, ce însemnă, "Oraşul Mântuitorului".
Istoricul acestei aşezări umane este extrem de interesant. Baía de Todos os Santos a fost descoperită de către portughezi şi denumită în 1500. În 1501, la un an după sosirea flotei lui Pedro Alvares Cabral în Porto Seguro, Gaspar de Lemos a ajuns în Golful Todos os Santos şi a navigat de-a lungul coastei statului Bahia. Dar primul om european care a debarcat pe "Morro de São Paulo" a fost Martim Afonso de Sousa, în 1531, care conducea o expediţie ce explora coasta noului continent. În 1510, o navă care îl avea la bord pe colonistul portughez numit de localnici Caramuru, a naufragiat în apropiere de cartierul Rio Vermelho. După 39 ani, o flotă a adus colonişti portughezi conduşi de Tomé de Sousa, primul Guvernator-General al Braziliei, care au fondat Salvadorul. Construit pe o stâncă mare, cu vedere la Golful Todos os Santos, a fost prima capitală a Braziliei coloniale şi a devenit repede un port principal şi un important centru al industriei zahărului şi al comerţului cu sclavi.
Între secolele XVII şi XIX, mulţi evrei au emigrat în Bahia, răspândind cultura în întreaga colonie şi dincolo de graniţele acesteia (prima sinagogă din America a fost construită în apropiere, la Recife, în 1636 (Sinagoga Kahal Zur Israel). Salvador a fost, cu toate acestea, influenţat, în primul rând, de catolicism, devenind sediul primei episcopii catolice din Brazilia, în 1552, şi fiind încă un centru al catolicismului brazilian. Astfel a fost divizat în oraşul de sus, unde era zona administrativ-religioasă în care trăia majoritatea populaţiei şi oraşul de jos, în care funcţiona centrul financiar, deoarece acolo se aflau portul şi piaţa. La sfârşitul secolului al XIX-lea au fost construite funicularele şi un lift (Elevador Lacerda) pentru a lega cele două zone.
Salvador a fost capitală a viceregatului portughez de Grão Pará şi a provinciei sale Baia de Todos os Santos. Amiralul olandez Piet Hein al Companei Olandeze a Indiilor de Vest a capturat şi jefuit oraşul în mai 1624. Acesta a menţinut controlul asupra oraşului şi a altor porturi din nord-estul Braziliei până când a fost înfrânt, în mai 1625, de o flotă spaniolo-portugheză. Salvador a jucat, apoi, un rol strategic în rezistenţa portugheză împotriva olandezilor. După 1763 a intrat într-un declin graţios de 150 ani, fiind ocolit de industrializarea ce avea loc în restul Braziliei.
Oraşul a rămas, însă un centru naţional cultural şi turistic. Prin 1948, oraşul avea 340.000 locuitori şi era deja al patrulea cel mai mare oraş din Brazilia. În anii 1990, un proiect important a curăţat şi restaurat zona centrală a oraşului vechi, Pelourinho sau Centro Historico ("Centrul Istoric"). Acum, Pelourinho este un centru cultural şi inima industriei turistice din Salvador. Cu toate acestea, în cadrul acestei transformări a zonei, mii de locuitori din clasa muncitoare au fost obligaţi să se mute la periferia oraşului, unde au s-au confruntat cu dificultăţi semnificative.
Centrul istoric este acum o bijuterie arhitecturală depopulată, iar pentru a o anima, trebuie să fie organizate şi sponsorizate diferite evenimente de proprietarii din zonă şi de statul Bahia. Situaţii similare pot fi găsite în mai multe situri ale Patrimoniului Mondial UNESCO, dar în Pelourinho, în condiţiile inegalităţilor sociale din Salvador, pare să se fi mers prea departe, sacrificându-se populaţia locală pentru a conserva locaţia pentru turişti.
Familia Baciu s-a alăturat prietenilor brazilieni, onorând invitaţia care i-a fost lansată şi se bucură împreună cu miile de turişti veniţi din toate colţurile lumii de feeria de culori, artificii, muzica, samba şi obiceiurile fascinante tradiţionale sărbătorite în această perioadă a anului în uriaşa ţară sud-americană, netulburată de ploi sau de alte intemperii. Petrecere frumoasă în această binemeritată vacanţă!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
