O măsea de dinozaur în muzeul din Muşăteşti!
Muzeul comunei Muşăteşti fiinţează în clădirea Căminului Cultural din satul Robaia. Acolo s-a desfăşurat prima ediţie a Zilei Comunei, în iulie 2017, eveniment ctitorit de către primarul Constantin Oancea la un an după preluarea primului mandat. A fost prilejul cel mai potrivit pentru reinaugurarea muzeului care - la un moment dat - era unul dintre cele mai interesante obiective de acest gen din zona rurală a ţării. Atunci am avut ocazia să descoperim o sumedenie de mărturii interesante despre istoria acestor locuri deosebite de pe Valea Râului Vâlsan. Obiectivul ne-a fost prezentat cu mândria celui care nu numai că a pus suflet în tot ceea ce a făcut în viaţa sa, dar ştie că moştenirea trecutului trebuie transmisă mai departe din generaţie în generaţie, pentru dăinuirea neamului pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, în care omul a trăit până acum în armonie cu tot ceea ce-l înconjoară. Iar dovada supremă este aspretele, acel peşte preistoric păstrat numai în undele Vâlsanului, care nu s-a putut aclimatiza în Germania, oricât de avansaţi tehnologic ar fi fost nemţii! Iar printre exponatele din acest muzeu care trebuie neapărat vizitat se regăseşte şi o descoperire despre care se spune că ar fi o măsea de dinozaur, găsită cu mulţi ani în urmă de un localnic. Bibliotecara Gabriela Şendroiu ne-a prezentat acum doi ani documente rare, copii de pe vechile hrisoave care atestă nobleţea vechimii comunităţilor umane pe aceste locuri - cele mai multe vizând proprietatea asupra pământului. Documentar se poate dovedi acest lucru din 1475 (6983 de la Facerea Lumii - cum se spunea), din vremea lui Laiotă Basarab cel Bătrân sau din vremea lui Mircea Ciobanu, de la 1547 (7055). Din Secţia de Istorie a muzeului se găsesc exemplare din gazeta lui Constantin Dobrescu, fotografii vechi privind localitatea, casele cu pridvor şi porţi sculptate, iar în cea de Etnografie avem un interior ţărănesc tradiţional, din care nu lipseşte nici măcar leagănul copilului - un coş împletit, agăţat de tavan - dar nici exemplare de costume populare. Într-un album extrem de cuprinzător am descoperit modele diversificate de cusături pentru ii şi fote, dar şi alte lucruri extrem de interesante. Dintre acestea se remarcă diverse unelte folosite în gospodăriile ţărăneşti de-a lungul veacurilor, din rândul cărora se evidenţiază putineiul şi o presă de ulei, confecţionată integral din lemn, care a fost extrem de admirată şi de către invitaţii speciali la eveniment.
Să mai remarcăm faptul că biblioteca are un număr de circa 10.000 cărţi, este introdusă în Programul Biblionet cu 4 calculatoare, iar pe masa din centru trona o documentată monografie a Vâlsăneştilor, scrisă cu dragostea şi grija cuvenită de către unul dintre Fiii Argeşului şi Muscelului, nu numai al acestui sat, prof. Moise. Timp de şapte ani de zile, acesta a muncit la lucrarea care poate sluji şi pentru un doctorat, după câte ne-am convins la o simplă frunzărire a paginilor, pentru a nu cădea pradă tentaţiei de a o devora pur şi simplu, pentru că stilul scrierii şi exprimarea îngrijită, nu ostentativ doctă, captiva pur şi simplu. Şi nu trebuie să mire pe cineva, căci la lansarea ei, acum câţiva ani, la Biblioteca Judeţeană, autorul - fost profesor la un liceu din Curtea de Argeş - era elogiat pe merit de personalităţi ale culturii noastre. Concluzionând, se poate spune că locuitorii de astăzi ai Muşăteştiului sunt mândri de trecutul lor bogat şi caută să ducă mai departe tradiţia vrednicilor înaintaşi!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
