EXCLUSIVITATE - Centenarei Elena Negriloiu, din Sălătrucu de Sus, i s-a urat cu multă dragoste LA MULŢI ANI!
Evenimentul s-a desfăşurat pe strada Varu nr. 22, în cocheta gospodărie în care trăieşte alături de una dintre nepoate cea mai vârstnică locuitoare din comună. Acolo a ajuns în data de 5 februarie, în jurul orei 10.00, o delegaţie alcătuită din reprezentanţi ai administraţiei publice locale - primarul Nicolae Langer, viceprimarul Constantin Olteanu, secretarul UAT, Emil Barbu şi asistentul social Gheorghe Popa - alături de care s-au regăsit secretarul CAR Pensionari Curtea de Argeş, Marian Lazăr şi consilierul pentru zona Văii Topologului, Constantin Manole, precum şi ziariştii de la trustul nostru de presă.
"Bine-aţi venit, maică!..."
Sub Vârful Negoiu, aerul este tare iarna, chiar dacă zăpada se lasă aşteptată în perioada atipică pe care o trăim în aceste zile. O ceaţă uşoară acoperea dealurile subcarpatice, iar din plafonul destul de jos al norilor apărea când şi când câte un fulg de nea. În poarta gospodăriei cochete ne-a întâmpinat stăpâna casei, care ne-a condus într-o încăpere curată şi luminoasă, pe masa căreia erau plasate mai multe platouri cu dulciuri. Acolo a venit şi sărbătorita, ţaţa Lina - cum îi zic vecinii şi cei care o cunosc. "Bine-aţi venit, maică, să vă dea Dumnezeu sănătate şi minte multă!" - a sunat urarea centenarei ce nu-şi arăta vârsta. Oaspeţii care n-o ştiau i-au remarcat ţinuta mândră, destul de dreaptă, siguranţa mişcărilor şi mai ales ochii vioi cu care-i cântărea mai ales pe necunoscuţi. Singura problemă creată de vârsta înaintată s-a dovedit a fi o uşoară slăbire a auzului. "Până acu' câţiva ani, mamaia a muncit!...", a anunţat cu mândrie stăpâna casei în care şi-au făcut apariţia două dintre fetele ei, alte nepoate şi chiar un strănepot, Ionuţ, care tocmai împlinise 10 ani.
Cuvântarea primarului Langer
"În calitatea de primar ales al acestei frumoase localităţi, am deosebita plăcere de a vă ura un sincer bun venit la evenimentul pe care-l organizăm astăzi. El este prilejuit de împlinirea venerabilei vârste centenare de către d-na Elena Negriloiu, pe care comunitatea locală îşi face un titlu de onoare din decizia de a o sărbători, cu respectul cuvenit anilor săi de viaţă exemplară pentru generaţiile mai tinere. Dumneaei a fost martoră la naşterea multora dintre părinţii noştri, i-a văzut crescând şi devenind oameni de bază în localitate şi chiar conducându-i pe unii pe ultimul drum... A asistat la prăbuşirea lumii părinţilor ei, la frământările din noua societate instituită după Al Doilea Război Mondial, a cunoscut atât vremuri mai blânde, dar şi lipsurile din cele mai aspre, iar în amurgul vieţii a fost martoră la prăbuşirea comunismului. De aceea afirm că este o istorie vie a acestor locuri binecuvântate de Dumnezeu! Elena Negriloiu a fost şi a rămas o femeie simplă, care şi-a văzut de grijile casei şi ale familiei sale, fără să se plângă, ca oricare muntean care ştia că viaţa îi răsplăteşte pe cei muncitori, răbdători şi care nu aşteaptă minuni de la cei din jur, ci trudesc din zori şi până în noapte ca să dobândească ceea ce le face trebuinţă. Trăim într-o comunitate creştin-ortodoxă cu vechime multiseculară şi am învăţat de la părinţii noştri să respectăm cele 10 porunci, ce s-au constituit tradiţional ca bază a educaţiei din cei 7 ani de acasă, desăvârşită apoi în anii de şcoală. La fel şi-a crescut şi dumneaei urmaşii şi pentru asta şi-a dobândit dreptul la respectul nostru! Nu sunt un orator, aşa că n-am să mă întind la vorbe ca să vă consum timpul preţios. Sunt conştient că fiecare dintre cei prezenţi aici preţuiesc faptele, nu vorbele. Voi concluziona spunând că prin festivitatea dedicată d-nei Elena Negriloiu, ne cinstim părinţii şi dăm un exemplu copiilor noştri. Sărbătoritei îi urăm multă sănătate, senin pe cerul vieţii luminat de dragostea celor pe care-i iubeşte şi un călduros LA MULŢI ANI!"
În numele Primăriei şi Consiliului Local, vizibil emoţionat, şeful administraţiei publice i-a înmânat cu deosebită dragoste şi respect sărbătoritei un imens buchet cu 101 garoafe roşii, un tort centenar şi un plic cu suma de 2.000 de lei. Darului comunităţii i s-a adăugat plicul cu 500 de lei din partea CAR Pensionari Curtea de Argeş. Cei prezenţi au rămas uluiţi când au văzut-o pe centenară că a semnat cu mână foarte sigură, fără a apela la ochelari, documentele de descărcare din gestiune a banilor. Şi asta în ciuda emoţiilor date de gol de ochii uşor înceţoşaţi de lacrimi... A fost, să recunoaştem, o performanţă greu de bănuit, la care trebuie să fii martor, ca s-o crezi!
Mărturie la o sută de ani de viaţă ai unui om adevărat
Dialogul cu Elena Negriloiu s-a legat foarte uşor, căci are o luciditate demnă de toată admiraţia. "Mamă dragă, am văzut lumina zilei în familia Urluiescu, din Sălătrucu de Jos. În timpul războiului din '16-'18, se refugiaseră din calea urgiei, căci s-au dat bătălii grele pe Topolog. Când au revenit la vatra, au găsit casa arsă de nemţi. Au clădit alta, luând viaţa de la capăt... Tata Gheorghe şi mama Elisaveta erau bogaţi doar prin cei 6 copii, pentru care trudeau din greu, că nu era uşor să hrăneşti zilnic 8 guri în timpuri destul de grele, cu lipsurile de după război... Norocul nostru a fost că n-am fost bolnăvicioşi. Eu am făcut trei clase la şcoala din sat, unde am învăţat să scriu, să citesc şi să socotesc..." ."Ehe, s-o vedeţi ce bine-şi calculează pensia!", a întrerupt-o admirativ nepoata care se îngrijeşte de ea. Venerabila a continuat netulburată: "Nu ştiu pe unde s-a dus copilăria şi tinereţea, pentru că munceam din greu zi lumină. Poate că şi memoria m-a mai lăsat, după atâţia ani... Sigur este că m-am măritat bătrână, pe la 25 de ani. În vremurile alea, o fată se ducea la casa ei pe la 15-16 ani şi, dacă trecea de 20, era socotită fată bătrână... Omul meu a fost Nicolae Popa, care fusese înfiat de familia Negriloiu, făcuse războiul cel mare şi când a fost lăsat la vatră, am făcut casă bună împreună. Ne-am văzut de treburile noastre, cum ştiam din bătrâni, fără să ne batem capul cu politica. Pentru noi fie că erau boierii dinainte, fie comuniştii conta mai puţin, căci tot din muncă ne procuram pâinea cea de toate zilele... Am avut trei fete - Ana, Maria şi Elisabeta - care ne-au adus 6 nepoţi şi tot atâţia strănepoţi. Cel mai greu mi-a fost atunci când a murit Vetuţa, la numai 18 ani, dintr-un accident de muncă provocat de o avalanşă. Nu e firesc pentru un părinte să-şi îngroape copilul, maică dragă!... Am avut noroc de celelalte două fiice, Ana Negriloiu şi Maria Diaconescu, de nepoţi şi strănepoţi cuminţi, la locul lor. Dacă n-am avut cine ştie ce bucurii în anii tineri, am parte de ele acum, când îi văd şi ştiu că neamul nostru nu se va pierde. Asta ca să nu mai zic de bucuria pe care mi-aţi făcut-o azi!..." 
Întrebată care este secretul longevităţii, a răspuns simplu şi sincer: "Munca fără preget, răbdarea şi împăcarea sufletească!". Iar celor de faţă şi lumii întregi i-a urat să aibă parte de sănătate şi de "minte bună", ca să treacă peste greutăţi fără să tragă cu ochi pizmaşi la cei din jur. Superbă înţelepciune, nu-i aşa?...
După discuţii animate, cei prezenţi au făcut poze de grup pe scările de la intrarea în frumoasa casă de pe strada Varului 22, având-o pe sărbătorită în centrul atenţiei. Şi dumneaei chiar merita, căci într-adevăr dovedeşte trăinicia acestui neam românesc ce ştie mereu să treacă peste necazuri şi să trăiască veşnic prin urmaşii săi. La despărţire, i s-a urat încă o dată cu multă căldură: LA MULŢI ANI, ţaţă LINO!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
