Pios omagiu domnesc: 111 ani de la nașterea Elisabetei Rizea pe muscelele Domneștiului

Comuna Domnești, aflată "la răscruce de drumuri", situându-se la 45 km de Pitești, 25 km de Câmpulung și 25 km de Curtea de Argeș, sărbătorește anul acesta jumătate de veac de la prima atestare documentară. Localitatea este atestată documentar la 4 aprilie 1523, într-un document al Voievodului Radu de la Afumați.

Petre Ionescu-Muscel este considerat ctitorul Domneștiului modern din perioada interbelică. Frumoasa comună de pe Valea Doamnei este singura din țară care a avut un Arc de Triumf. Monumentul a fost inaugurat în 1936, când localitatea a fost declarată stațiune climaterică. Acesta a fost ridicat la cererea lui Petre Ionescu-Muscel, prefect al județului Muscel în acea perioadă. Arcul de triumf a fost construit la intrarea în comună, în stil românesc.

După 60 de ani de când a fost dărâmat de comuniști, autoritățile locale au început reconstruirea monumentului. Arcul de Triumf urmează să fie decorat cu 18 secvențe importante din istoria comunei... De refacerea edificiului se ocupă meșterul popular Ion Rodoș. Acesta are în lucru un impozant monument, cu o lungime de șase metri și o înălțime de aproape patru metri. Proiectul ar putea fi finalizat în primăvara anului viitor...

Un eveniment impresionant, pus sub semnul emoției desăvârșite...

Miercuri, 28 iunie 2023, la Casa de Cultură din centrul comunei Domnești, începând cu ora 10.00, s-au desfășurat festivitățile prilejuite de sărbătorirea a 111 ani de la nașterea Elisabetei Rizea.

Emoționanta celebrare s-a bucurat de prezența unor invitați de seamă, precum diplomatul Teodor Baconschi – fost ministru de externe al României, Ion-Andrei Gherasim – președintele Fundației "Corneliu Coposu", istoricul Dragoș Ursu – Muzeul Național al Unirii de la Alba Iulia, Maria Axinte – fondatoarea Memorialului Pitești, Răzvan Gheorghe – director podul.ro, Bogdan Vârvoreanu – strănepotul Elisabetei Rizea, Cătălin Nedelcu – profesor de istorie, Valeriu Ion Găgiulescu – scriitor și fiu de „dușman al poporului”, Constantin Berevoianu de la Nucșoara.

Amfitrionul evenimentului a fost Bogdan Grigore – istoric, publicist și realizator de emisiuni tv.

„Comuna Domnești vă așteaptă oricând cu drag și cu brațele deschise”, a spus în cuvântul de deschidere primarul Doru Smădu. Acesta, împreună cu "mâna sa dreaptă", vicele Luminița Florea, dar și cu sprijinul colegilor din Consiliul Local, au dovedit în nenumărate rânduri că se află în slujba domnișanilor și că sunt ambasadori ai tradițiilor, istoriei și au deosebită stimă față de trecutul glorios al strămoșilor locului.

Așadar, evenimentul a debutat cu un Te-Deum săvârșit la Biserica "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" – monument istoric, construită la 1828. Slujba de comemorare a luptătorilor anticomuniști a fost urmată de o dezbatere elocventă despre viața Elisabetei Rizea, viața partizanilor din munți și despre rezistența anticomunistă. "Avem obligația morală să păstrăm vie memoria celor care și-au sacrificat viața pentru libertate, iar astăzi, în Domnești, idealismul și curajul lor au fost celebrate", a reliefat istoricul Bogdan Grigore.

Al doilea moment al evenimentului maraton a fost imaginat ca o șezătoare la care s-a vorbit, s-a cântat și s-a visat la o lume mai demnă, în care memoria recentă asumată ne oferă lecția viitorului. "Cununa Domneștiului", Daria Maria Ninu și Rareș Ștefan au participat la șezătoare cu bucuriile lor muzicale!

 

Un moment încărcat de tensiune, plin de emoții la simpozionul dedicat Elisabetei Rizea de la Domnești a fost prezentarea filmului "Experimentul Pitești", prefațat de regizoarea Victoria Baltag.

Este primul şi singurul film despre fenomenul reeducării, un film-document care tratează o poveste adevărată bazată şi pe mărturiile familiilor celor care au murit sub torturi fizice şi psihice.

Lungmetrajul "Experimentul Piteşti" este un film document, un film testament, un film manifest și un film - semnal de alarmă. Este imperios necesar să ne cunoaştem trecutul, să învăţăm pentru ca atrocităţile istoriei să nu se repete niciodată.

Cercetarea pentru acest lung-metraj istoric a presupus un efort de analiză a arhivelor şi interviuri, pe o durată de peste 4 ani. La mai bine de 30 de ani de la căderea regimului comunist, România încă mai are de documentat acest fenomen. Lungmetrajul a ajuns la lumină după 11 ani de muncă, cu aportul a 120 de actori încă neplătiţi şi peste 800 de oameni în spatele camerei. Facem apel la toate instituţiile statului, companii şi persoane private care pot să ne ajute cu distribuţia filmului şi remumerarea echipei”, a spus Victoria Baltag, regizoarea filmului.

Emoționanta zi s-a încheiat la CER, Casa Elisabetei Rizea de la Nucșoara, dar și la locul în care eroina noastră își doarme somnul de veci...

Elisabeta Rizea, un simbol al rezistenţei anticomuniste

S-a născut la 28 iunie 1912, în comuna Domneşti, având ca părinți pe Ion şi Maria Şuța. A trecut la cele veșnice la 6 octombrie 2003. Eroina a detestat comunismul şi în momentul înființării Grupului de rezistență din Nucșoara condus de Toma Arnăuţoiu, nu a pregetat să-i ajute împreună cu soţul ei, Gheorghe Rizea, cu alimente şi îmbrăcăminte.

A fost numită „dușman al poporului”, iar gospodăria ei din Nucşoara a fost botezată de comunişti „casă de bandiţi”. Pentru comunişti, bandiţii erau eroii rezistenţei anticomuniste, ascunşi în Munţii Făgăraşului. Lor le-a dus Elisabeta Rizea vreme de patru ani, pe ascuns şi în condiţii grele, bani şi mâncare pentru a rezista în sălbăticie şi pentru a nu fi prinşi de comunişti.

Pe 18 iunie 1949, Elisabeta Rizea a fost prinsă, dusă pe sus la primăria din localitate și bătută de securiști. A stat nemâncată în subsolul unei case timp de patru zile. Gheorghe Rizea a reuşit să se ascundă câteva luni înainte de a fi arestat, anchetat şi condamnat la 15 ani muncă silnică. Elisabeta Rizea a fost arestată prima dată pe 20 noiembrie 1950, anchetată şi condamnată în 1951 de Tribunalul Militar Bucureşti la 6 ani de detenţie. La eliberarea din închisoare, la 6 iunie 1956, deşi era urmărită de Securitatea, Elisabeta Rizea a început din nou să-i ajute pe cei din grupul de rezistenţă, transmiţând mesaje, ducând-le alimente şi îmbrăcăminte.

A fost arestată pentru a doua oară în 1958, după prinderea fraţilor Arnăuţoiu, anchetată de Securitate şi condamnata de Tribunalul Militar la 25 de ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civică şi confiscarea averii. Şi-a regăsit soţul şi cele două fiice când a fost eliberată din închisoare la 29 iulie 1964, prin decret de graţiere. Elisabeta Rizea a vorbit în Memorialul durerii după 1990, şi în interviuri despre rezistenţa de la Nucşoara şi despre represiunea declanşată de regimul comunist prin Securitate, Miliţie şi noua ierarhie a satului.

Odihnă veșnică și prinos de recunoștință eroinei de pe muscele...!