TABLETĂ DE SCRIITOR - ASUMAREA RESPONSABILITĂŢII SOCIALE
De-a lungul istoriei, sunt puţini cei care au ajuns în fruntea unei comunităţi printr-o responsabilitate socială asumată. Mă refer la înţelegerea că ei au fost promovaţi în acest loc, sau au ajuns acolo datorită unor calităţi personale recunoscute, fiind aleşi de ceilalţi, cu scopul de a îndrepta spre bine treburile obşteşti. Din acel moment, ei ar fi trebuit să înţeleagă că responsabilitatea ce le-a fost încredinţată nu trebuie folosită în favoarea lor, ci a celorlalţi şi că acordându-le încrederea, întreaga comunitate îi percepe ca pe nişte cavaleri ai progresului şi ai dreptăţii.
Ar trebui să se mai gândească la posibilitatea ca, atunci când alţii vor fi aleşi în locul lor, ei să lase scaunul de demnitari cu aceeaşi onoare cu care l-au obţinut. Câţi dintre aleşii actuali îşi pun aceste întrebări? Câţi dintre ei pot răspunde pozitiv la ele? Câţi vor mai fi înconjuraţi, cu aceeaşi dragoste şi respect, de concetăţenii lor, atunci când vor reveni în mijlocul acestora, ca simpli cetăţeni, despărţindu-se onorabil de funcţia pe care au îndeplinit-o?
Înainte de a dori să ajungi în fruntea unei comunităţi, trebuie să te gândeşti la responsabilitatea socială pe care ţi-o asumi şi la felul cum te vei strădui s-o îndeplineşti. Uneori e mai bine să nu te aventurezi într-o funcţie, dacă îţi dai seama că nu te poţi sustrage ispitelor care o însoţesc! Funcţiile sunt trecătoare, omenia rămâne pe viaţă. De aceea o spun la modul general: ca toţi, oriunde s-ar afla într-o astfel de funcţie, să înţeleagă rolul pozitiv pe care trebuie să-l joace.
