VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Sisteme imunitare
Pentru că seria de „vederi” va fi lungă, am timp pentru câteva precizări, poate necesare, poate nu.
M-am „luat” data trecută de „securişti”, folosind termenul în sens figurat, referindu-mă la orice fel de „agent acoperit”, fie el şi numai „cumpărat” de o multinaţională pentru o sarcină temporară, de promovare sau apărare a intereselor de moment. A nu se confunda cu moda postdecembristă a „demascării Securităţii”, justificată în mare măsură, parte a unei campanii de „nivelare” în altă mare măsură. Toate statele au servicii de informaţii, toate statele au nevoie de aşa ceva. Evident, cu competenţe bine specificate, definite prin lege, controlate de celelalte subsisteme ale statului, pentru a nu se autonomiza (prea tare; orice subsistem fie discret fie prea puternic se autonomizează cu vremea, iar asta poate fi dăunător, din varii puncte de vedere). Este natural pentru serviciile respective să încerce să devină cât mai eficiente, deci mai răspândite, este în fişa postului celor cu fişa scrisă din afară să încerce să diminueze-denigreze-saboteze „sistemul imunitar” al statului pe teritoriul căruia acţionează. Din frustrare, prostie sau pentru avantaje, inconştient sau conştient, chiar dacă sunt cetăţeni ai statului sabotat - cu atât mai vinovaţi.
Simetric: să nu fiu acuzat că „apăr Securitatea”. A fost criminală sistematic în primele decenii de după instaurarea comunismului la noi (şi la fel în alte ţări), s-a mai nuanţat cu timpul, a „defectat” uneori (ca să nu zic direct „trădat”), chiar la nivel foarte înalt, cu totul plauzibil a avut rolul ei la Revoluţie (şi după...). Am cunoscut câţiva „lucrători” şi pe vremuri, probabil cei care se lăsau cunoscuţi, am bănuit pe mulţi, unii confirmaţi de activitatea „revoluţionară” sau economică imediat după Decembrie 1989, ulterior, pe alţii demascaţi de CNSAS sau care s-au „mărturisit” ei înşişi, la modul firesc (cei din urmă, în general, oameni instruiţi, cultivaţi, buni români, semn de „pregătire profesională” serioasă). Nu cunosc acum pe mai nimeni de la SRI (traduc prin „subsistemul de rezilienţă şi imunitate”), semn probabil că sunt mai subtili.
Sper însă că subsistemul cu pricina chiar are un departament-birou-serviciu care se ocupă de „rezistenţa la rupere” şi de imunitatea României, presupun că este aşa, altfel probabil situaţia scăpa de sub control.
Să nu intru însă în lucruri prea serioase, să revin la puţină „culoare locală”. Atunci când aud câte un X spunând despre un Y că e securist (foarte rar sereist), întrebarea mea este „asta e de bine sau de rău?” De regulă, X nu răspunde, nu ştie ce să spună sau brusc se teme că a făcut o greşeală, adresându-se unui Y. Ştiu doi icşi locali (nu le mai spun „idioţi”, că ar trebui să explic în ce sens folosesc termenul: acela de persoană care face afirmaţii-interjecţie, hazardate, care pot fi considerate calomnii şi care i se pot întoarce împotrivă până la modul juridic) care, nu ştiu de unde până unde, poate pentru că am lucrat patru ani la CEPECA, m-au luat de... securist. O invectivă puştească (nu mai repet termenul din paranteza dinainte). Un matematician cu palmares nu are nici nevoie şi nici nu e bun pentru aşa ceva. Ironia sorţii este că... am certificat de necolaborare cu Secu: acum câţiva ani, o doamnă suspicioasă şi pusă pe treabă a cerut CNSAS verificarea tuturor academicienilor (a celor veritabili, nu a celor de ONG) - ceea ce s-a şi făcut. De se-aude până la cei doi X sugeraţi mai devreme, bine, dacă nu, oricum nu merită luaţi mai mult în seamă. Am mai fost eu bănuit şi de altele: că mă vreau primar, că sunt mason... Le discutăm cândva şi pe-astea...
