Andrei Duban - "one man show": "Este foarte important să conştientizezi că vei culege ceea ce ai semănat, atât în viaţă, cât şi în teatru!"
Un alt actor îndrăgit de publicul argeşean - încă dinainte de a veni să joace pe scena de la C.C.A. - este carismaticul Andrei Duban. Născut pe 19 iunie 1972, la Bucureşti, acesta joacă atât teatru, cât şi în filme. A studiat la Academia de Teatru şi Film - Secţia Actorie, la clasa profesorului Ion Cojar. Are împreună cu tânăra sa soţie, Graţiela Teohari, un băieţel. În afară de cariera sa de actor, Duban mai este cunoscut şi pentru vocea pe care a împrumutat-o mai multor personaje de desene animate, printre care "Ce-i cu Andy?" sau "Gemenii Cramp", dar şi unor personaje din reclame. De asemenea, este câştigător al Premiului de interpretare la Festivalul filmului pentru copii de la Tabuleiro-Spania, pentru rolul Zuzuc din filmul de animaţie "Acţiunea Zuzuc", în regia lui Gh. Naghi.
- Cum vi s-a părut publicul nostru?
- Publicul din seara aceasta a fost unul atipic. Am simţit vibraţiile unor oameni care au mai fost la teatru, dar şi alte reacţii şi un gen de energie a unor oameni care nu prea au mai dat cu nasul de asta, sau poate au avut contact cu alte forme culturale, gen stand up comedy, dar nu chiar teatru de profunzime sau de calitate cum facem noi. Este foarte important să conştientizezi că vei culege ceea ce ai semănat, atât în viaţă, cât şi în teatru! Dacă le dai oamenilor spectacole de teatru derizorii, se împrăştie imediat vorba şi vor zice "Da, am fost aseară la teatru, dar m-am plictisit..." Noi, prin modul în care încercă să jucăm, vrem să-i îndepărtăm de televizor - dacă se poate - şi să prindă drag de fenomenul acesta, care este minunat.
- Ce altceva mai faceţi în afară de teatru?
- Eu fac sit down comedy, în sensul că stau în fund şi spun bancuri. Bancuri o să spun până am să mor, fiindcă Dumnezeu m-a înzestrat - nu ştiu cu ce, eu zic că e vorba de memorie şi de un mod de a le interpreta. În rest, bancurile nu sunt ale mele, sunt ale oamenilor. Bancurile sunt folclor şi îmi place să cultiv folclor de bună calitate, de aceea nu abordez bancuri murdare şi nu fac stand up comedy.
- Există o legătură între cele două tipuri de spectacol?
- Nu. În momentul când mă întorc la spectacolele mele de unul singur - one man show - cu oamenii, acolo facem schimb de bancuri şi e cu totul altă zonă. Sigur că modul de a interpreta bancurile acelea înseamnă un pic de dedublare, un pic de teatru. Dar nu au nimic în comun cu teatrul profesionist pe care îl fac alături de colegii mei.
- Cum împăcaţi cariera cu viaţa personală?
- Pot să spun că minunat! În sensul că am parte de o soţie actriţă cu aceeaşi dragoste de teatru. Ea este colaboratoare, deocamdată, la Teatrul "Ion Creangă" şi are foarte multe spectacole în care joacă. Pune la fel de mult suflet ca şi mine în orice. Faptul că trăim prin teatru, respirăm teatru, ne-am dorit asta de când eram mici, plus faptul că avem şi o familie împreună, nu poate decât să mă bucure. Până acum, iată, de cinci ani căsătoriţi, de şapte ani împreună, reuşim să ne împletim cu succes!
- V-aţi mai întoarce la tipul de animaţie gen "Who is Andy?" sau "Acţiunea Zuzuc"?
- Vocea de acolo! Daaa! "Acţiunea Zuzuc" este un film de lung metraj, primul meu rolul principal în film, cu care am câştigat multe premii. Dar nu asta contează, ci faptul că am marcat o anumită generaţie. Sunt oameni mari cu familii acum care vin şi spun "Vai, mai ţineţi minte de Zuzuc?". Este un reper al copilăriei la nivelul nostru. Iar despre "Who is Andy?", mi-e dor să mai fac dublajele acelea. Am făcut ore întregi pe dublaje de desene animate, pe diferite voci chiar într-un singur episod. Şi altele sunt ale mele, dar nu le recunoaşte cineva. Din păcate, nu m-a solicitat nimeni până acum pentru noile filme 3D care apar cu dublaje în limba română. Probabil vocea mea e mult prea comercială sau recognoscibilă pentru ei şi nu intru în viziunile regizorilor de dublaje din ziua de astăzi. Dar mă bucur că până acum am făcut asta şi sunt copii care încremenesc când mă aud şi se duc la părinţi să le zică "Dar asta e vocea lui Andy!" sau "Asta e bulina roşie de la M&M'S!" Îmi face mare plăcere!
- Cum aţi colaborat cu Dan Tudor?
- Am colaborat extraordinar, fiindcă suntem Gemeni amândoi şi reuşim să fim maleabili în situaţiile de criză. Şi fiindcă întotdeauna este regizor şi nu dictator, dar te face şi responsabil. În acelaşi timp, este şi prieten, şi regizor, şi coleg, care ştie foarte bine cu ce se mănâncă meseria asta. Iar atâta timp cât în relaţia asta nimeni nu păcăleşte pe nimeni şi suntem cinstiţi unul cu altul, eu zic că totul este cum trebuie să fie. Mie mi se pare poate cel mai important regizor al generaţiei lui, din momentul acesta. Un om care a primit girul celei mai mari pagini de istorie din cultura românească - şi mă refer la Radu Beligan, care nu a murit şi nu va muri, tocmai prin spectacolele pe care le-a făcut. Şi nu întâmplător, ultimul cu Dan Tudor! Acest om şi regizor este îndreptăţit să preia ştafeta marilor regizori care - asta este! - rămân şi ei la un moment dat în amintire. Sunt sigur că Dan Tudor este doar la începutul unei cariere fulminante, şi nu spun asta pentru că m-ar lua pe mine în toate piesele lui - că nu ma ia chiar în toate! Dar atâta timp cât există o simbioză şi o frăţie legată între actor şi regizor, nu pot decât să-i acord tot creditul meu acum şi pe viitor.
- Apropo de viitor, ce planuri aveţi?
- Am un plan extrem de măreţ! Dar să văd dacă o să fie de acord şi soţia. Îmi doresc un al doilea copil. M-am jucat un pic cu ideea... Profesional, nu-mi doresc decât să am de lucru. Nu mă interesează roluri mari, roluri mici, ci doar să pot să pun umărul într-un spectacol, să-mi aduc contribuţia mea de talent, energie şi muncă. Nu sunt orgolios, nu refuz proiecte doar pentru că nu sunt eu Hamlet. Joc orice cu credinţă, cu dăruire, ca şi cum eu aş fi rolul principal! În acelaşi timp, atâta vreme cât va exista şi televiziunea din care să pot trăi, voi putea în continuare să-mi bucur sufletul prin teatru.
