TABLETĂ DE SCRIITOR - SPAIMA BUCURIEI DE A ÎNŢELEGE
Unii oameni trăiesc la suprafaţa înţelegerii, deoarece efortul de a ajunge în adâncul fiecărui adevăr li se pare ca drumul lui Dante spre Infern. Dar să nu uităm că, până la proba contrarie, atât Raiul, cât şi Iadul sunt ţinuturi din domeniul imaginarului! Atunci de ce, când suntem fericiţi, evocăm Raiul, iar când încercăm să ne înţelegem nefericirea, ne gândim la porţile Iadului?
Nu pentru că ne-am teme de Iad - presupun eu - ci pentru că intuim că acest ţinut al chinurilor este chiar aici, pe pământ. Numai că aceia care fug de adevăr practică un gest de laşitate, se auto-pedepsesc, mai înainte de a vedea consecinţele care decurg din hotărârile lor.
Spaima bucuriei de a înţelege este o sintagmă oximoronică şi antitetică. Înţelegerea unei bucurii presupune o implicare atât de mare, încât unii nu reuşesc să ajungă până la ea. Iar spaima este o teamă la gradul superlativ, pe care o anticipăm ca pe un avertisment de protecţie. Viaţa noastră obişnuită pare însă atât de contradictorie, înţelegerile devin uneori aşa de dureroase, încât, deşi îi compătimim pe cei care îşi ascund, ca struţul, capul în nisip, nu-i putem aproba. Fiindcă demnitatea de a înţelege şi a acţiona în consecinţă presupune şi implicarea în lupta împotriva răului. Iar, dacă am face-o toţi, ar fi mult mai puţin rău printre oameni! Ori scopul nostru acesta rămâne: promovarea binelui, prin înţelegere şi adaptabilitate.
