VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Dumnezeu s-o odihnească pe Regina Ana
Wikipedia ne-o prezintă astfel: Principesa Ana de Bourbon-Parma (cunoscută şi sub apelativul Regina Ana, prenume complet Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite; n. 18 septembrie 1923, Paris, Franţa - d. 1 august 2016, Morges, Elveţia) a fost soţia fostului suveran Mihai I al României şi fiica prinţului René de Bourbon-Parma şi a prinţesei Margaret a Danemarcei. A fost strănepoata regilor Christian al IX-lea al Danemarcei (pe linie maternă) şi Miguel I al Portugaliei (pe linie paternă) şi nepoata de soră a împărătesei Zita de Bourbon-Parma.
Sună ca din cartea de literatură, ca din cartea de istorie.
Parte din istoria României, parte din istoria Europei - a aceleia cu ştaif şi strălucire, cu sacrificii la vremuri grele (de-ar fi doar participarea viitoarei noastre regine la Războiul al Doilea Mondial, ca şofer de ambulanţă), cu eleganţă totdeauna, cu discreţie-modestie-stil.
Iar Regina a murit, tocmai a fost zidită, ca o altă Ană, predestinată prin nume, la temelia unei noi catedrale - care se tot construieşte şi se tot construieşte, de vreo şapte ani (prima piatră a fost pusă în primăvara lui 2009), fără a fi încă terminată, alături de Mănăstirea lui Neagoe/Manole, aceasta fiind ridicată în cinci ani, cu alte dimensiuni şi cu alte mijloace, acum fix o jumătate de mileniu, spre ruşinarea noastră, a contemporanilor, aş zice. Semnificativă potrivire de nume, semnificativă comparaţie...
Tot spre ruşinea noastră, a contemporanilor, aş adăuga la titlu: Dumnezeu să ne ierte, pe noi, meschinii şi cârcotaşii de azi şi, când spun asta, mă gândesc mai ales (dar nu numai) la prolii (în sensul lui Orwell) spălaţi pe creier (idem), reţinând/înţelegând din istorie exact atâta cât le permite propaganda de toate felurile pe care au suportat-o în ultimele trei sferturi de secol, cât le permit complexele şi micimea sufletească şi, poate, "sarcinile de serviciu". Că n-a fost nicio zi regină, că nu a învăţat româneşte, că n-a trăit în România, că nu e ortodoxă... De aici, peste încă un pas, mic, dar total inoportun, vorbe despre Regele Mihai, despre monarhie, păreri ultimative, prejudecăţi, injurii, trăncăneală, uneori preţioasă, de cele mai multe ori superficială şi suficientă, sigură pe sine, clişee induse-impuse, defulări.
Privesc în jur, caut în timp, şi observ că în toate ţările în care domneşte un rege, soţia acestuia se numeşte regină. Casa Regală a României (avem aşa ceva, de fix 150 de ani, anii constituirii României moderne, i-am sărbătorit chiar anul acesta!), cea care stabileşte protocolul, vorbeşte despre Rege şi Regină. Punctum! Numărul zilelor cât a domnit sau nu Regina Ana pot fi subiect de dezbatere dacă ar fi să-i calculăm pensia de regină, nu pentru un român care participă, fie şi în faţa televizorului, la funeraliile Reginei. Funeralii ortodoxe şi catolice în acelaşi timp, aşa cum a fost Regina, aşa cum este România.
Evident, orice om are dreptul de a fi sau nu monarhist, are libertatea de a se exprima în această problemă, nu despre asta e vorba aici, ci despre două lucruri (mai) simple: (1) stilul (care, se zice, "este omul"; ca omagiu Reginei francofone, reproduc şi originalul, din discursul contelui de Buffon la primirea în Academia Franceză, la 25 august 1753: "Le style est l’homme même") şi (2) momentul (dar, pentru a ne afla în vorbă, şi o înmormântare este un prilej...).
Dumnezeu s-o odihnească în pace pe Regina Ana a României! Iar pe noi, contemporanii Ei, să ne ierte...
