TABLETĂ DE SCRIITOR - VICTORIA UNUI ÎNFRÂNT
El este un caz de excepţie, de aceea vi-l dau ca model - fiindcă parcursul de luptă al vieţii sale pare atât de interesant să-l urmărim, încât ar trebui să-l cunoaştem mai bine, cu toate că puţini îl vor putea urma. Este vorba despre creatorul care îşi dedică întreaga lui viaţă unei opere esenţiale, ca Lampedusa, cu "Ghepardul", de exemplu, ori ca Ion Vinea, poetul de excepţie, care şi-a zărit primul său volum de versuri, "Ora fântânilor", pe patul de moarte, adică doar cu puţin timp înainte... adus de poetul argeşean Ion Bănuţă, în vremea aceea director al Editurii pentru Literatură şi Artă.
Iată că Ion Bănuţă înţelesese ce înseamnă victoria unui înfrânt, recompensa morală prin operă pentru cel aproape biruit de moarte, lupta şi modestia celui care părea a fi dezamăgit şi înlăturat de la marile bucurii ale vieţii, transformând înfrângerea în victorie. Gloria unui astfel de om este întotdeauna un risc - adică poţi muri acumulând experienţă în artă, perfecţionându-te în meşteşugul cuvintelor, poţi scrie minunat - riscând, totuşi, să rămâi un înfrânt, dacă volumul tău nu mai apucă să vadă lumina tiparului.
Câţi dintre ceilalţi oameni - obişnuiţi - reuşesc să-l descoperă pe creatorul de excepţie, aflat în această situaţie limită de risc, şi să-l ajute să-şi schimbe destinul, doar cu câteva grade, modificând unghiul de rotaţie al existenţei lui ameninţată, pentru a transforma o aparentă înfrângere într-o ultimă victorie? E ca şi cum ai încununa fruntea infinitului cu ghirlande de lumină - care se vor răspândi în spaţii nelimitate, dar această lumină a fost totuşi zărită, pentru câteva clipe, de toţi cei care priveau atunci cerul.
Aparentul înfrânt devine un sfânt al cerului, îngăduitor, abia când zarurile sorţii alunecă şase cu şase, pe faţa de sus a destinului, ca şi cum cel care a aruncat zarurile i-ar fi dăruit norocul cu Dumnezeu.
