VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Idei simple şi eficiente
Citesc la gazetă că Primăria promite "o realizare pe săptămână", iar până acum pare a se ţine de cuvânt. Jos pălăria! Sper să dureze cât mai mult, dacă s-ar putea, tot mandatul actualei echipe. Că de făcut sunt multe, majoritatea vizibile, e foarte probabil că municipalitatea le ştie. Unele mari, costisitoare - doar de exemplu: o şosea de centură, că mâine-poimâine (răspoimâine?...) se construieşte Coridorul 4, se construieşte staţiunea de la Moliviş, se amenajează Transfăgărăşanul de stă deschis tot anul şi ne inundă maşinile în drumul lor spre munte. Din aceeaşi categorie: reţeaua de apă, reţeaua de gaze, parcările, maidanezii...
Altele sunt simple şi ieftine, la distanţa unei iniţiative gospodăreşti, a unei atenţionări (poate şi-o amendă...) pentru firme şi instituţii din oraş, a unei hotărâri de Consiliu. Fac o listă adunând dintre cele simple, fără vreo ordine de urgenţă, importanţă, vizibilitate.
1. Un panou în faţa Primăriei, cu două coloane, "Ce am făcut" şi "Ce facem săptămânile următoare", cu inscripţii care să treacă de pe coloana a doua pe prima, iar alături cu o cutie poştală în care cetăţenii să lase sugestii (care să fie şi citite/evaluate...).
2. Tăierea ierbii/buruienilor de pe marginea străzii la intrarea dinspre Piteşti. E principala "poartă spre lume" a oraşului nostru regal, dar, după aspectul străzii, pare cam nelocuit... Şi mai sunt şi alte "pajişti" de cosit...
3. Repararea faţadelor clădirilor din „centrul vechi”, a balcoanelor şi acoperişurilor,
4. ...începând cu clădirea din faţa Bisericii Domneşti, cea în care a fost Muzeul Municipal pe vremuri. Mai toate arată trist, ulcerate – dar unele au termopane... Trebuie să facă proprietarii reparaţia şi n-o fac? Ştiu ţări în care Primăria somează, dă un termen, iar dacă proprietarul nu reacţionează, vine Primăria, repară gardul, taie iarba, văruieşte peretele etc., apoi trimite nota de plată, bine „îngreunată”...
5. Orice reparaţie de acest gen, la clădirile monument istoric, să se facă numai sub supraveghere de specialitate, cu păstrarea aspectului dinainte. Avem arhitecţi pricepuţi în oraş, să-i folosim/ascultăm.
6. Punerea în valoare a dealului şi ruinelor San Nicoară. Un peisagist ar face minuni cu dealul acesta. Sper ca Arhiepiscopia să colaboreze cu Primăria, sper ca Primăria nu va mai ceda iar promisiunilor/presiunilor/cântecelor de sirenă, sper că specialiştii îşi vor spune cuvântul, sper ca ei să fie ascultaţi.
7. Iar colaborarea tocmai invocată ar putea funcţiona, de probă măcar, şi în renovarea Bisericii Drujeşti, aflată tot la intrarea în oraş şi tot parcă uitată de toţi. Şi mai sunt biserici vechi prin oraş care au nevoie de renovare.
8. De la Spital până pe Dealul Olarilor nu există niciun coş de gunoi, am experimentat cu un ambalaj în mână, sunt sigur că la fel e pe toate „străzile lăturalnice”.
9. Dar coşurile trebuie să fie în aşa fel proiectate/realizate încât maidanezii, eternii maidanezi, să nu le (mai) poată răsturna (un bun exemplu sunt coşurile de pe bulevard).
10. Semnul de intrare în oraş dinspre Valea Iaşului, deci dinspre Câmpulung, este total ascuns între copaci (nici nu l-am găsit acum un an, când am montat plăcile cu „Oraş regal”, l-am descoperit de curând). Ar trebui degajat, eventual mutat într-un loc vizibil.
Mai am, desigur. Revin peste o săptămână-două.
