TABLETĂ DE SCRIITOR - CUM POŢI TRĂI FĂRĂ ILUZII?
Nu ştiu ce să vă răspund la această întrebare, deşi mi-am pus-o cu insistenţă - şi bănuiesc uneori că se poate trăi şi aşa. Dar nu este un fapt măsurabil decât cu imaginaţia. Adică a înălţa trepte de iluzii, peste alte trepte de lumină, spre împărăţia unui vis incomensurabil.
Am aflat despre un sfânt care se numea Scăraru, deoarece acesta considera că viaţa omului este ca o scară, pe care sufletul se înalţă spre Dumnezeu. Cunosc şi legenda Turnului Babel (Wawel) - înălţarea spre cer era imaginată ca o construcţie... Dar Dumnezeu le-a amestecat oamenilor limbile, pentru a nu se mai înţelege între ei - şi turnul a rămas neterminat. (Legenda se referă, de fapt, la multitudinea limbilor vorbite pe pământ, nu la trufia oamenilor faţă de Dumnezeu).
Ştim că Dumnezeu nu se teme de nimeni şi de nimic, nici măcar de un Turn al Iluziilor. Încercând să vă răspund la întrebarea iniţială, iată că mereu am adus argumente prin care am demonstrat că orice om inteligent are iluzii. Iluziile constituie un mediu de bine, în care ne simţim fericiţi, o grădină înflorită, unde sufletele noastre se desfată, între culori şi armonii. Mai mult decât atâta: iluziile sunt ca un medicament spiritual de vindecare pentru sufletele şi inimile celor dezamăgiţi.
Oamenii care încearcă să trăiască fără iluzii sunt fie sub limita de jos a gândirii şi simţirii omeneşti, ori par prea bolnavi de sine încât nimic nu-i mai poate salva... Poate numai iluziile - dacă le-ar găsi la timp…
