VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Academii între ghilimele
Spre finalul serialului anterior de „vederi de pe DO” apar două texte în care făceam o lungă listă de academii-neacademii, ONG-uri, frizerii, asociaţii, mofturi, asta după ce menţionam şi destul de multele instituţii de învăţământ superior numite de ani buni academii, cum sunt cea Militară, de Studii Economice, de Ştiinţe Tehnice şi încă altele, onorabile şi de mare prestigiu în specialitatea lor acestea din urmă şi decente toate, căci neacordând titlul de „academician”. Ridicolul de aici începe, dar „în provincie, ridicolul nu (mai) ucide”, vorba regretatului Al.Th. Ionescu.
Numai că problema nu se opreşte la nivelul acesta, al unor inşi care-şi dau singuri titluri, lor şi celor din jur, făcându-se de râs (de ce nu şi titluri didactice, grade militare sau ranguri ecleziastice, de ce nu şi combinaţii ale acestora?!...), ci faptul că totul poate fi interpretat ca parte a unei acţiuni mai largi, de împingere spre derizoriu a ierarhiilor, de nivelare (repet şi insist: după „divide et impera”, se aplică din plin un slogan nou, potrivit „erei mass-media” - nivelează şi exploatează!).
Un exemplu de vârf, poate rezultatul unei conjuncturi ţinând de politic, vanităţi şi dorinţe frustrate, dar deloc mai puţin dăunător prin asta - cazul AOŞ. Pentru mulţi ani a funcţionat în România o Asociaţie a Oamenilor de Ştiinţă. Necesară, onorabilă, folositoare. În februarie 2007, ea a hotărât transformarea în Academia Oamenilor de Ştiinţă din România. Şi de aici a pornit avalanşa, susţinută şi de parlamentarii care îi sunt membri: organizarea pe secţii cu nume aproape identice cu cele ale Academiei Române, subvenţii de la stat, filiale, sediu, pentru a se ajunge la a se revendica drept continuatoarea şi legatara Academiei de Ştiinţe din România (1935-1948) şi, implicit, schimbarea numelui în Academia de Ştiinţe din România. Plus, citez dintr-un document intern, „membrii ei vor avea un <<spor de importanţă naţională>> şi se va elimina interdicţia de a purta titlul de academician”. La jumătatea lunii iulie, pagina web a AOŞ indica un număr de 323 de membri, titulari, corespondenţi, de onoare şi asociaţi.
Multe nume mari (dar şi destule mai puţin mari, politicieni, gazetari, militari), activitate meritorie (dar nu de nivel academic naţional), problema e însă de terminologie. A protestat Academia Română, i-au stat alături universităţile importante din România: există în lume mai multe academii naţionale care se numesc „de ştiinţe”, confuzia va fi evidentă - care mai este Academia NAŢIONALĂ a României?, selecţia nu e deloc exigentă, iniţiativa este pur şi simplu primejdioasă. Un articol de ziar număra cam o mie de „academicieni” în România, adăugând şi alte academii între ghilimele, cum este cea de securitate, înfiinţată de celebrul „om de ştiinţă” (judecând după numărul de doctorate conduse...) Gabriel Oprea. Parlamentul a dat înapoi, AOŞ a rămas AOŞ.
Repet, nu fac neapărat un proces de intenţie, bănuind un atac intenţionat la o instituţie identitară naţională, dar efectele acestea ar fi fost. Are România un sistem imunitar capabil s-o apere de asemenea „întâmplări”? Să sperăm în răspunsul afirmativ - dar să punem şi umărul, atunci când e cazul, pentru că nu toate vin de „la centru”.
Bonus de încheiere: după publicarea volumului al doilea din „Vedere de pe Dealul Olarilor”, un amic mi-a semnalat o „academie” de toată atractivitatea-importanţa, cea „de alăptare”, dedicată „profesioniştilor, mamelor, părinţilor”. Ce analiză de text se poate face deja pe cele câteva cuvinte dinainte!... O instituţie evident discriminatorie, dar sper ca măcar contabilul, administratorul, portarul sunt/pot fi bărbaţi... Las imaginaţiei cititorului posibilele continuări... Şi redevin serios...
