Exponatul lunii la Muzeul Judeţean Argeş: Vulturul pescar (Pandion haliaetus)
Muzeul Judeţean Argeş expune în luna octombrie 2016, în cadrul mini-expoziţiei "Exponatul lunii", Vulturul pescar (Pandion haliaetus). În ţara noastră, această pasăre răpitoare de zi din ordinul Falconiformes este considerată a fi exclusiv o specie de pasaj, fiind întâlnită numai în migraţie, atunci când se deplasează între locurile de cuibărire, din nord, şi cele de iernare, din sud. Primăvara, pasajul se desfăşoară, de regulă, în aprilie şi mai rar toamna, în octombrie şi noiembrie, dar pot fi văzute, mai ales în Delta Dunării, păsări care migrează şi în martie sau septembrie, luna octombrie aflându-se, deci, în mijlocul pasajului de toamnă. Şi în judeţul Argeş, specia poate fi observată, însă foarte rar, trecând peste cursurile mari de apă, dar şi peste uscat. Imaginea păsării apare şi pe sigla European BirdWatching Day 2016 (Ziua Europeană a Observării Păsărilor), organizată pe plan naţional la începutul lui octombrie de Societatea Ornitologică Română, fapt care justifică, încă o dată, alegerea sa ca exponat al acestei luni.
Vulturul pescar este răspândit aproape în întreaga lume, cuibărind în mare parte din nord-vestul, nordul, centrul şi estul Europei, dar şi în Asia şi America de Nord, la sud de Cercul Polar, unde este migrator, precum şi în unele regiuni dintre Ecuator şi Paralela 45 grade, unde este sedentar. De asemenea, rămâne tot timpul anului pe ţărmurile Australiei, pe multe din insulele care separă Oceanele Indian şi Pacific şi în Caraibe. Iernează, cu precădere, în nordul Americii de Sud, partea centrală şi sudică a Africii şi în India.
Are dimensiuni medii (lungimea - 52-60 cm, anvergura aripilor - 152-167 cm), fiind mai mic ca acvila de munte, dar mai mare decât ereţii. Silueta de zbor este unică, corpul fiind masiv, cu aripi lungi şi înguste şi coadă scurtă, amintind de un pescăruş de talie mare. Partea superioară a corpului este maro (cu pene cu vârf albicios, la juvenil), iar cea ventrală este albă, aripile având, dedesubt, puncte negre şi o dungă închisă, la păsările adulte. Creştetul este albicios, peste ochi prezintă o dungă întunecată iar pe piept, o dungă cafenie, neclară.
Preferă să trăiască în apropierea lacurilor cu apă dulce, unde îşi instalează cuibul în locuri expuse, pe stânci sau pe vârful arborilor. Depune, de obicei, trei ouă, deschise la culoare şi cu pete cafenii, cam de mărimea celor de găină, clocite de ambii parteneri, timp de 35 zile. Puii sunt hrăniţi în special de femelă cu hrana prinsă de mascul, iar la vârsta de două luni pot zbura. Mănâncă numai peşte, pe care îl caută zburând pe loc, la înălţimi de 10-40 m, plonjând cu capul şi picioarele înainte, afundându-se, adesea, complet în apă. Scoate, în general, diverse sunete ascuţite: "piu... piu..", "chiu-chiu-chiu-chiu" etc.
În privinţa protecţiei, face parte din Anexa I a Directivei Păsări, din Anexa II a Convenţiei de la Berna şi din Anexa II a Convenţiei de la Bonn. De asemenea, este inclusă în Anexa 3 a OUG 57/2007, este exceptată de la vânătoare, conform Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic şi este menţionată în Cartea Roşie a Vertebratelor din România. Piesa expusă începând cu data de 1 octombrie în holul clădirii-monument istoric a fostei Prefecturi a judeţului Argeş a fost preparată în urmă cu 62 ani, în luna octombrie. Este o pasăre imatură, conservată în colecţia de vertebrate superioare a Muzeului Judeţean Argeş.
