TABLETĂ DE SCRIITOR - PRIMII PAŞI AI ÎNŢELEPCIUNII
Care ar fi deosebirea dintre un om inteligent şi învăţat şi altul înţelept? Cineva mi-ar răspunde grăbit că vârsta. Un om în vârstă, cu o bogată experienţă de viaţă, inteligent şi învăţat, este capabil să emită gânduri generalizatoare, care să poată fi urmate şi de ceilalţi, ca un model de judecată superioară şi ca un sfat înţelept. Eu aş mai adăuga că esenţială devine şi experienţa de viaţă, adică să fi trăit astfel de evenimente, din care să poţi trage concluzii utile şi pentru alţii.
E vorba de-o nuanţă, care poate deveni determinantă: una e să tragi diferite concluzii din speculaţii teoretice şi alta ca acestea să fie desprinse din viaţa reală, adică din acele treceri ale tale prin existenţă, de la răscrucea căreia să alegi o anumită învăţătură, general valabilă şi pentru alţii, aflaţi la aceeaşi răscruce - şi sigură, de vreme ce a fost confirmată de viaţă. Este vorba despre o concluzie despre care nu mai poţi spune: e posibil!, ci: sigur, aşa i s-a întâmplat înţeleptului şi astfel a acţionat!; numai în felul acesta poţi ieşi şi tu din impas!
Afirmaţia mea se bazează şi pe faptul că înţeleptul porneşte de la selectarea altor întâmplări - şi abia la urmă ne înfăţişează o concluzie generalizatoare. Adică alegerea soluţiei celei mai eficiente. Aşa a procedat, în antichitate, Esop, cu fabulele sale; apoi, mai târziu, Boccaccio, în "Decameronul", ori povestitorul oriental din "O mie şi una de nopţi".
Situaţiile pot fi uneori similare cu acelea ale fabuliştilor: ei ne spun o poveste despre animale sau păsări, în versuri, la sfârşitul căreia găsim o morală, sau o învăţătură, fără de care nu şi-ar atinge scopul educativ, nu ar avea o justificare logică. Acesta ar fi primul pas al înţeleptului: interdependenţa dintre faptele de viaţă şi concluzia desprinsă.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
