VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Liberté, égalité, fraternité
Un triunghi sacrosant, atribuit lui Robespierre, unul dintre multele sloganuri propuse în preajma Revoluţiei Franceze, 1789-1799. Variantele păstrează de cele mai multe ori libertatea şi egalitatea, înlocuind fraternitatea cu unitate, justiţie, raţiune, siguranţă şi proprietate, uneori şi egalitatea dispare, în unele locuri formularea completă este "Liberté, égalité, fraternité ou la mort!" O bibliotecă întreagă s-a scris despre istoria tripletei şi, mai ales, despre definiţia fiecărui termen în parte, despre relaţia dintre ei, despre ordinea în care să apară. Se poate egalitate fără libertate? Cum stă alături de primii doi termeni fraternitatea, care ţine mai mult de morală, de îndatoriri, decât de drept şi de drepturi?
Nu o asemenea discuţie îşi propun rândurile de faţă, ci o remarcă "modernă", uşor sofistică, punând în chestiune însuşi locul prim, aparent definitiv convenit, al libertăţii, fără de care, nu-i aşa?, egalitatea nu e posibilă. În numele libertăţii, cu gândul la egalitatea-consecinţă, ghilotina a lucrat programatic, ţintind la început grumaji nobiliari, regii având prioritate, şi ecleziaşti, trecând apoi la facţiuni revoluţionare, din ce în ce mai "democratic" (inclusiv Roberspierre a fost "egalizat" cu cei decapitaţi înaintea lui). Una dintre multele "lupte de clasă" care au însângerat istoria, una spectaculoasă însă. Dar, s-au instaurat - sau măcar iniţiat - astfel democraţia, republicanismul, secularismul, liberalismul, socialismul... (Spre bine sau spre rău?...)
Şi am ajuns în vremurile noastre, când triada franţuzească este citită în ordinea din titlu, dar, grăbiţi fiind, ne cam oprim la primul termen. Apoi, interpretăm liberté ca absenţă a constrângerilor, deci a regulilor, o exuberanţă a comportării necenzurate. Ne încurajează diverse "mişcări", isme, prevederi ale "corectitudinii politice" sau ale psihologiei sociale promovate de "forţa obscură" sau doar favorizate de atracţia atavică a entropiei, ascunsă de obicei sub frustrări sau sub lipsa de educaţie. Uitând un fapt simplu, dar fundamental pentru funcţionarea societăţii: libertatea mea se opreşte în drepturile celor din jur. "Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face." Nu există libertate în sine, fără înţelegerea şi asumarea limitelor ei - nu pentru oameni, că de-aia sunt oameni, sapiens, se spune. Revenind la triada în discuţie: n-o fi existând egalitate fără libertate, dar nici libertate fără egalitate nu există!
Şi, contrarevoluţionar de-a dreptul (în raport cu secularismul Revoluţiei Franceze), pentru că trimite cumva la religie, ar trebui început cu fraternitatea. Aş scrie chiar cu totul de-a-ndoaselea sloganul: fraternité, égalité, liberté. Îmi vine în minte triada apostolului Pavel (citez, din finalul capitolului 13, "Iubirea", al Primei Epistole către Corinteni): "Şi acum rămân: credinţa, nădejdea, iubirea, acestea trei; dar cea mai mare din ele este iubirea." Căci (mai la începutul capitolului), "dacă n-am iubire, nimic nu sunt". Căci, dacă nu e fraternitate, ce mai e egalitatea? Iar libertatea devine anarhie.
Ar fi ajuns lumea în altă parte dacă sloganul din titlu ar fi fost citit astfel? În istorie, se spune, nu există "dacă", să trecem, deci, peste întrebare...
Post scriptum vag matematic: în facultatea de profil a Universităţii din Bucureşti se reaminteşte ori de câte ori apare ocazia anecdota cum că la o lecţie de învăţământ politic, pe vremuri, s-a repetat fraza lui Lenin, "puterea sovietelor plus electrificarea înseamnă comunism", la care un profesor cunoscut, nu-i reţin numele, ar fi remarcat că "iată un exemplu în care adunarea nu este comutativă"... La fel şi cu tripleta noastră, cu menţiunea că nu despre o adunare este vorba aici, ci despre operaţia de concatenare - despre care se ştie că nu e (niciodată) comutativă... Ordinea contează!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
